Chiar și într-un viitor în care medicina ar putea controla sau elimina boli precum cancerul, afecțiunile cardiovasculare ori demența, durata vieții umane ar putea avea totuși o limită. Potrivit unui nou studiu, organismul ar avea un prag biologic determinat de procesele naturale care apar odată cu înaintarea în vârstă.
Cercetătorii estimează că, în condiții ideale, omul ar putea ajunge să trăiască până în jurul vârstei de 200 de ani. Calculul realizat de oamenii de știință indică însă o limită mai probabilă cuprinsă între 146 și 194 de ani, în funcție de modul în care evoluează mecanismele de îmbătrânire ale organismului.
ADN-ul ar putea impune limita maximă a vieții
Cercetarea, realizată de o echipă de oameni de știință din Rusia și publicată în revista NPJ Ageing, a analizat un scenariu teoretic în care tratamentele medicale ar putea elimina majoritatea proceselor cunoscute care duc la îmbătrânire.
Singurul factor care a rămas în analiză a fost acumularea mutațiilor somatice din ADN — modificări care apar natural în celule pe parcursul vieții.
Pe măsură ce celulele se divid, apar mici erori genetice. Organismul are mecanisme de reparare a acestora, însă eficiența lor nu este nelimitată. În timp, modificările acumulate pot afecta funcționarea țesuturilor și a organelor.
Folosind simulări matematice, cercetătorii au estimat că aceste schimbări genetice ar putea reprezenta un obstacol fundamental în prelungirea vieții umane.
Nu toate organele îmbătrânesc la fel
Modelul analizat arată că anumite organe au o capacitate mai mare de refacere decât altele.
Pielea și ficatul, de exemplu, își pot înlocui mai ușor celulele, ceea ce le ajută să își păstreze funcțiile pentru perioade îndelungate.
În schimb, creierul și inima sunt mai vulnerabile, deoarece celulele lor nu se regenerează în același ritm. Acumularea modificărilor la nivel celular poate afecta treptat funcționarea acestor organe și poate limita supraviețuirea pe termen lung.
Ce au urmărit cercetătorii în simulări
Pentru a calcula o posibilă limită a longevității, oamenii de știință au construit un model care urmărește degradarea organismului pe măsură ce mutațiile ADN se acumulează.
În scenariul analizat, au presupus că medicina ar putea elimina alte mecanisme asociate îmbătrânirii, precum inflamația cronică, afectarea mitocondriilor sau acumularea celulelor senescente.
Chiar și în acest context ideal, modificările genetice apărute în timp au rămas un factor care ar putea împiedica extinderea nelimitată a vieții, potrivit protv.ro.
Rezultatele nu reprezintă o garanție
Cercetătorii subliniază că estimările obținute provin din modele matematice și nu reprezintă o demonstrație că oamenii vor putea atinge aceste vârste.
Rezultatele depind de ipotezele folosite în simulări și de modul în care sunt înțelese procesele de îmbătrânire.
Totuși, studiul oferă o perspectivă asupra limitelor biologice ale corpului uman și sugerează că, chiar și cu progrese medicale majore, acumularea modificărilor genetice ar putea rămâne una dintre principalele bariere în calea unei vieți extrem de lungi.