« M-am întrebat mereu,
De ce aleasa n-am fost eu.”
(Madalina Manole)
Dragostea e cea mai grava forma de discriminare.
Suntem oameni cu aceleasi drepturi. Dar nu în fata dragostei.
Nu poti iubi pe cineva cu de-a sila, precum nu poti cersi de la cineva iubire.
Ea este. Dar nu pentru tine. Poate pentru cineva cu ochi ca mura. Poate ca cerul.
E ilegal sa pretinzi, sa ceri unui om iubire. Sau sa-l hartuiesti cu iubirea ta.
Obijduitor? Teribil. Ia … niste banalitati dureroase.
Din neputinta si indignare gasim o sumedenie de argumente contrafacute. Le asternem în versuri sfâsietoare si le îngânam în momente de criza:
“Tu n-ai avut curaj…”
“Nimeni n-o sa te iubeasca mai mult ca mine…”
“Iubirea mea ajunge pentru noi…”
“Daca mi-ai lasa o sansa…”
***
Iubirea într-un singur sens umileste doi oameni. Unul TARE vrea si sufera. Altul TARE nu poate si se simte vinovat.
***
