Aliona Triboi a recunoscut că ideea de a deveni pedagog nu a venit de la ea. Propunerea i-a fost făcută de Petru Haruța, care a încurajat-o să accepte această responsabilitate.
„Eu am fost surprinsă să primesc propunerea asta, pentru că chiar aveam dubii dacă reușesc, dacă mă pricep, dacă aș putea. Petru Haruța, care m-a contactat, a zis: «Dacă nu tu, cine? Tu glumești, ai și actorie în spate, și canto estradă și jazz ai făcut, și vioară ai făcut, și piese... Deci tu, tocmai tu ar trebui să te ocupi de asta»”.
În cele din urmă, artista a decis să încerce timp de un an, pentru a vedea dacă se va descurca și dacă îi va plăcea noua activitate. Primele experiențe au convins-o că a făcut o alegere bună, mai ales datorită relației cu studenții.
„Am zis: «Bine, hai să încerc un an și văd dacă îmi iese, dacă îmi place». Dar, așa, după câte observ eu, îmi plac foarte mult studenții, pentru că sunt copii buni, copii cuminți, copii silitori, copii care vor să facă lucruri frumoase împreună cu mine și mie îmi place ceea ce iese. Sper să ne iasă foarte bine până în final și să fim toți fericiți, și să vină toți la lecții, că asta contează. Un ansamblu e o chestie, e un lucru de grup și trebuie să fim împreună ca să ne iasă”.
Ce le recomandă Aliona Triboi studenților
Experiența de la catedră îi oferă artistei ocazia să-și amintească de propriile studii și de emoțiile pe care le-a trăit în acea perioadă.
„Încerc, încerc din toată inima, pentru că îmi amintesc și trăiesc de mai multe ori cu ei, împreună, acele sentimente de nesiguranță, de necunoștință. Când ești student, începi, încerci să înveți cât mai multe și uneori îți iese, uneori nu. Uneori ai tot felul de impedimente: ba ești bolnav, ba trebuie să pleci, ba... Și eu asta le explic și lor, că trebuie să stoarcă maximum posibil din acești ani, care, de altfel, trec foarte rapid”.
Artista a povestit că anii de studenție au fost printre cei mai importanți din viața sa, dar și unii dintre cei mai dificili. A urmat mai multe facultăți în paralel, iar ritmul intens de studiu i-a ocupat mare parte din timp.
„Sunt anii cei mai frumoși pentru majoritatea. Pentru mine au fost cei mai grei, pentru că făceam mai multe facultăți în paralel și a fost foarte greu, obositor și tensionat”.
Aliona Triboi le recomandă studenților să învețe cât mai mult de la profesorii lor și să acumuleze experiență, pentru că, după absolvire, vor trebui să demonstreze singuri ce pot face în profesia aleasă.
„Trebuie să rupă maximum posibil și să încerce să învețe, să ia tot ce pot de la pedagogii lor, pentru că timpul zboară foarte rapid. Se trezesc că au absolvit și: «Hai, să te vedem ce poți». Ești deja freelancer în meseria ta și trebuie să dai tu randament. Dacă nu prea ai fost la ore, nu prea ai ce da, dar trebuie să acumulezi foarte multă experiență”.
De ce studenții veniți de la țară pot ajunge mai departe decât cei de la oraș
Aliona Triboi consideră că o pregătire artistică anterioară poate fi un avantaj pentru cei care ajung la facultate, însă aceasta nu garantează succesul. Artista a observat că unii dintre studenții veniți de la țară, care nu au avut posibilitatea să urmeze școli de muzică sau de teatru, compensează prin talent, ambiție și multă muncă.
„Da, sigur că asta te pregătește cumva și psihologic, dar vreau să spun că am văzut foarte multe exemple de copii veniți de la țară, care n-au prea avut școli de artă înainte de a veni încoace, mă refer. N-au făcut școli de muzică, n-au făcut școli teatrale, dar au avut atâta dorință, atâta ardoare și talent le-a dat Dumnezeu și au avut o capacitate de muncă excepțională”.
Artista a remarcat că tinerii care nu au beneficiat de aceleași oportunități la început sunt adesea nevoiți să muncească mai mult pentru a recupera diferențele. În schimb, cei care au avut parte de mai mult sprijin și de o pregătire timpurie pot ajunge să se bazeze prea mult pe avantajele de care au beneficiat.
„Pentru că noi, ăștia de la oraș, suntem, cu toate riscurile, mi le asum, suntem un pic așa, crescuți în eprubetă. Suntem mai corcoliți”.
În opinia sa, determinarea îi poate ajuta pe studenții veniți de la țară să se autodepășească și să ajungă mai departe decât și-au imaginat.
„Și atunci ei n-au încotro, ei rup și foarte mulți dintre ei ajung să facă lucruri foarte frumoase, să se autodepășească de zeci de mii de ore, nu doar de zeci de ore, așa cum facem noi, ăștia crescuți prin Chișinău. Și să-și dorească mai mult, să facă mai mult și să ajungă mult mai departe decât noi. Deci, ei au curajul să viseze, lucru care mi se pare minunat”.
„Întotdeauna m-am temut să visez”
Vorbind despre propriile experiențe, artista a recunoscut că, de-a lungul timpului, a avut tendința de a-și analiza foarte atent posibilitățile înainte de a accepta o nouă provocare.
„Eu, de exemplu, vorbesc despre mine, eu întotdeauna m-am temut să visez, pentru că am zis: «Trebuie să-mi păstrez conexiunea cu pământul, să fiu cu picioarele pe pământ, să știu exact ce pot, ce nu pot»”.
Aliona Triboi consideră că îndoielile și analiza excesivă pot deveni uneori obstacole, pentru că îl fac pe om să amâne decizii importante, așteptând momentul în care se va simți pe deplin pregătit.
„Și uite, de foarte multe ori, când analiza asta este non-stop și este mai minuțioasă, este un impediment, pentru că de multe ori îți dai seama: «Dar poate nu sunt destul de pregătit», ai foarte multe dubii. Da, ai putea, n-ai putea, dar poate n-o încerci, dar poate trebuie să mai aștept, încă nu sunt pregătit pentru asta”.
Tocmai de aceea, propunerea de a deveni pedagog a reprezentat pentru ea și o ocazie de a ieși din zona de confort.
„Vezi, eu, de exemplu, și la această propunere, mai întâi am reacționat așa: «Stați un pic, stați să văd dacă ne iese, dacă ne reușește, dacă eu pot să fac ceea ce vreți voi, dacă vouă vă place ce fac eu». Dar până la urmă am zis: «Măi, trebuie să încerc odată și odată»”.
Artista spune că se gândea de ceva vreme la posibilitatea de a împărtăși din experiența acumulată și de a-i ajuta pe cei care sunt la început de drum.
„Mă gândeam: «Vine a doua parte a vieții când trebuie, este timpul să împărtășești cu ce ai acumulat». Omul cât trăiește învață, dar trebuie să începem și noi să mai ajutăm pe cei pe care avem posibilitatea. Și atunci, mi s-a oferit această șansă, am spus: «Doamne, mulțumesc, înseamnă că acolo vrei să fiu». Să încerc, vedem ce o să iasă, nu știu, na, este o provocare și pentru mine și și eu sunt foarte curioasă ce va ieși”.
Deocamdată, Aliona Triboi spune că este bucuroasă de deschiderea studenților și de energia cu care au început să lucreze împreună.
„Îmi place că toți studenții sunt deschiși și vin așa, i-am luat din start cu un vibe frumos”.