Din cauza timidității, refugiul a fost scrisul
„Prima mea pasiune a fost scrisul. Am început foarte devreme să scriu și să citesc. La patru ani m-a învățat bunicul și am început să scriu din cauza timidității, pentru că nu prea aveam curaj să mă exprim în alte forme. După care, în liceu, am început să merg la un cerc literar în Botoșani, apoi am ales facultatea de teatru. Am făcut o pauză, continuând să scriu, dar gândindu-mă că aș putea face asta la nivel profesionist. Probabil că, după ce am consumat într-o anumită măsură actrița din mine, m-am întors la chemarea inițială, și anume scrisul”, a menționat Ada Lupu, actriță.
Potrivit ei, prin poemele sale, lumea este cea care ajunge să o descopere dincolo de scenă și de personajele pe care le interpretează.
„E greu să spui, după ce îmi citești volumul de debut, că știi cine sunt pentru că mi-ai citit cartea. Cred că propria scriitură creează o anumită transparență a peretelui dintre tine și ceilalți. Poți, cu siguranță, intui foarte multe lucruri despre mine, pentru că în poezie nu vei ști niciodată cât e autobiografie și cât e ficțiune și nimeni nu-ți va spune exact unde se termină eul și unde începe imaginația lui. Legat de întrebarea asta, o să o citesc pe Agota Kristof, o scriitoare pe care o iubesc foarte mult. Fiind întrebată cât anume e biografie și cât e ficțiune în romanul ei și în ce măsură contează granița dintre cele două, ea a răspuns că pentru ea nu e importantă și că propria ficțiune e, până la urmă, autobiografică. Și e adevărat că și imaginarul nostru, până la urmă, tot nouă ne aparține și tot despre noi vorbește. Uneori nici nu ne dăm seama cât trădăm din noi înșine prin pură ficțiune”, a spus ea.
Golul de după premieră și singurătatea din mijlocul oamenilor
Deși este aproape mereu înconjurată de oameni, actrița spune că în momentele în care o copleșește singurătatea alege să scrie și să își pună gândurile pe hârtie.
„De foarte multe ori scriu atunci când mă copleșește singurătatea și se întâmplă să fiu destul de mult singură. Am observat că de multe ori scriu după ce se încheie o premieră la teatru, probabil din cauza golului interior care se instalează odată cu momentul premierei. În ultimul timp, am deprins un obicei de a mă însingura și în mijlocul oamenilor. Adică pot fi într-un grup, pot chiar să particip la discuție, dar, între timp, să mă gândesc la ale mele. Cred că e un exercițiu social, până la urmă, și cred că toți facem asta. Nu toți concretizăm printr-o carte sau măcar printr-un jurnal, dar cred că toți avem momentele de singurătate printre ceilalți, iar eu le pun pe hârtie”, a precizat Ada.
Totuși, marea sa pasiune și ocupația de bază rămâne actoria, domeniul în care continuă să se regăsească cel mai mult.
„Întotdeauna o să primez munca la teatru, pentru că sunt angajată, dar nu cred că trebuie să delimităm. Un artist care se manifestă în mai multe domenii nu trebuie să separe regizorul de scenarist, actrița de scriitoare și așa mai departe”, a spus ea.
Se spune adesea că oamenii scriu cel mai bine atunci când trec prin haos sau suferință, însă Ada și-ar dori să poată crea și din stări de liniște și armonie.
„De foarte multe ori oamenii încep să scrie pentru a crea o altă realitate, din cauza neadaptării la realitatea concretă. Din haos se poate scrie. De la un punct încolo, se poate scrie și din liniște, dar cred că sunt etape în parcursul fiecăruia. Majoritatea încep prin a exprima revoltă, nemulțumire sau inadaptare, iar apoi ajung să caute și altceva, să scrie din miezul iubirii, al liniștii, să caute armonia, nu doar haosul. Scrisul din liniște mi se pare mai rar și, poate, mai interesant. După o vârstă apare, poate, o anumită resemnare, chiar dacă rămâne datoria de a lupta și de a-ți menține punctul de vedere. În același timp, poate fi un semn de înțelepciune să cauți consistență și în liniște, și în starea de bine. E foarte greu să faci literatură din starea de bine. Eu cred însă că poate exista literatură și din bine, nu din confort”, a notat Ada.
Actrița crede că emoțiile și sensibilitatea nu au termen de valabilitate, iar oamenii vor continua mereu să rezoneze cu lucrurile sincere.
„Nu neapărat, nu e ceva ce port cu mine, dar știu că m-a marcat foarte mult și am trăit o emoție foarte intensă în momentul în care, la Maurice Mitterrand, am citit: „Seara ne-am culcat tineri și dimineața ne-am trezit bătrâni”. Mi se pare că înglobează totul despre noi. Nu știu cum am putea pune în cuvinte mai potrivite condiția noastră, din toate punctele de vedere. Și, uite, asta încerc să promovez prin ceea ce spun: să nu mai punem termeni de valabilitate pe dragoste”, a afirmat Lupu.
Dorința de a explora temele marginale, după experiența din serialul „Plaha”
Serialul „Plaha”, în care a interpretat unul dintre rolurile principale, a marcat-o. Astfel, experiența a făcut-o să își dorească proiecte cu relevanță socială și impact asupra publicului.
„Mi-ar plăcea foarte mult să-mi fac un canal în care să cercetez situații mai puțin explorate și mai puțin vizibile. Țin minte că imediat după „Plaha” făcusem un interviu cu Aneta Grosu și intrasem într-o discuție despre condiția spitalelor de psihiatrie. Îi plăcuse secvența cu femeia de la spitalul de psihiatrie, Rodica, și am început să discutăm despre situația din spitalele de psihiatrie. Mi-aș alege teme din astea, oarecum marginale, care scapă din vedere oamenilor”, a menționat actrița.
Serialul „Plaha”
Plaha este un serial thriller politic și dramă, regizat de Igor Cobileanski, care explorează tranziția Republicii Moldova spre capitalism și culisele puterii. Producția a debutat inițial pe canalele locale, iar din ianuarie 2026 este disponibilă și pe platforma de streaming Netflix.
Cine este Ada Lupu
Ada Lupu este absolventă a Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași, iar în prezent activează ca actriță angajată a Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași. În paralel, este implicată în proiecte cinematografice și de televiziune.