"Cand am ajuns acasa,in seara aceea, i-am luat mana,in timp ce luam cina, si i-am soptit: 'Vreau sa-ti spun ceva...' Ea si-a pastrat calmul si a continuat sa manance in liniste, pret de cateva minute. Nu puteam sa ignor tristetea din ochii ei. Dintr-o data, nu-mi mai gaseam cuvintele. Dar trebuia s-o fac, trebuia sa gasesc puterea sa-i spun ca vreau sa divortam. In cateva clipe, cuvintele mi-au parasit buzele. Le-am rostit cat am putut de calm. Am fost surprins sa constat ca nu au deranjat-o. Parea ca nu le da nici cea mai mica importanta. La un moment dat, m-a intrebat doar atat: 'De ce?' Dar eu am evitat sa-i dau un raspuns... Iar asta a infuriat-o. Brusc, a aruncat furculita din mana si mi-a strigat:
Nu esti barbat! In seara aceea, nu ne-am mai vorbit. Nu ne-am spus niciun cuvant... Am surprins-o oftand, plangea... Simteam ca vrea sa stie ce s-a intamplat cu casnicia noastra, ce nu a mers...
Dar eram incapabil sa-i dau un raspuns. Pur si simplu inima mea apartine acum altei femei, Jane. Pe sotia mea nu o mai iubeam,imi era mila de ea. Atat! Plin de remuscare, amintocmit actele de divort.ii lasam casa, masina si 30% din actiunile de la firma pe care o detineam. Cand i-am dat contractul, s-a uitat la el, apoi l-a ruptin zeci de bucati. Femeia alaturi de care imi petrecusem 10 ani din viata devenise o straina. Imi parea nespus de rau pentru anii pe care ii irosise cu mine, dar nu puteam da inapoi: acum o iubeam pe Jane.
A doua zi, m-am intors acasa seara. Era tarziu si nu credeam ca o mai gasesc treaza. Dar nu dormea... Statea aplecata deasupra mesei. Scria ceva... Am lasat-o in pace si m-am dus la culcare. Eram extenuat. Cand m-am trezit, era tot la masa. Scria... Nu i-am dat importanta si m-am culcat la loc. Dimineata urmatoare, mi-a prezentat conditiile divortului. Nu a vrut nimic de la mine. Mi-a cerut,in schimb, o luna "de pasuire". In acea perioada, mi-a cerut sa fac tot ce-mi sta in putinta pentru a duce o viata normala, pana in ziua despartirii finale. Si-a motivat cererea prin faptul ca fiul nostru era in perioada examenelor si divortul l-ar fi afectat prea mult. Cerinta ei mi s-a parut mai mult decat rezonabila. Dar a mai vrut ceva... Mi-a cerut sa-mi amintesc cum, in ziua nuntii, am luat-o in brate si am trecut-o pragul casei. Soptit, m-a rugat sa fac acelasi lucru, in fiecare zi, timp de o luna.
Trebuia sa o iau in brate din fata dormitorului si sa o ducin fata usii de la intrare. Atat. Pe moment, mi-am spus ca a innebunit. Dar, din dorinta de a petrece acea perioadain liniste, am acceptat. Cand i-am povestit lui Jane, aceasta a ras. Pe moment, s-a infuriat, dar, dupa ce am asigurat-o ca voi divorta intr-o luna, s-a linistit. Din ziua in care ii spusesem ca vreau sa divortez, nu mai avusesem niciun fel de contact fizic cu sotia mea. Nici intamplator nu ne mai atingeam... Asa ca, in prima zi cand am luat-o in brate, amandoi ne-am purtat ca doi copii. Intamplarea a facut ca in spate sa apara fiul nostru. 'Tata o tine pe mamain brate!', a strigat copilul, bucuros din cale afara. M-am simtit ca ultimul om, dar ea, intelegandu-mi reactia, mi-a soptit: 'Nu-i spune fiului nostru ca divortam...' I-am dat din cap aprobator, apoi am pus-o jos si am plecat la serviciu, fiecare pe drumul lui.
A doua zi, lucrurile au decurs firesc. Ea si-a rezemat capul pe pieptul meu. Atunci i-am simtit din nou parfumul. Mi-am dat seama ca nu ma mai uitasem de mult timp la femeia pe care o tineam in brate. Mi-am dat seama ca imbatranise. Ridurile ii impanzisera fata si parul ii incaruntea vizibil. Pret de o secunda, m-am gandit: 'Doamne, ce i-am facut?'A patra zi, am luat-o din nou in brate. Brusc, am simtit cum ma trece un fior...in bratele mele era femeia care imi daduse 10 ani din viata ei! Zi dupa zi, simteam cum dorinta de intimitate crestea. Nu i-am spus nimic lui Jane despre toate acestea. Pe masura ce treceau zilele, era tot mai usoara... M-am gandit ca incepusem sa ma obisnuiesc eu cu greutatea...Intr-o dimineata, insa, am surprins-o in fata oglinzii.
Avea o gramada de rochiiin mana. Nu stia ce sa aleaga. Cand m-a vazut, a plecat capul si mi-a spus, printre lacrimi: 'Mi-au ramas toate mari...'in acel moment, mi-am dat seama ca slabise atat de mult incat era o umbra de femeie... Acesta era, de fapt, motivul pentru care, de la o zi la alta, imi era tot mai usor sa o ducin brate. Atunci am inteles! Se topise pe picioare din cauza supararii pe care i-o cauzasem. Din instinct, am mangaiat-o usor pe cap. In acel moment, fiul nostru a aparut in usa si a spus: 'Tati, e timpul sa o duci pe mama la usa!' Pentru el, sa-si vada tatal ducandu-i mama in brate devenise o obisnuinta. Si-a pus mana usor pe umerii mei... Gestul ei era atat de natural... Mi-am adus aminte de ziua nuntii noastre. Ma coplesise acelasi sentiment. In ultima zi, cand am luat-o in brate, am inghetat!
Nu mai puteam sa fac niciun pas. Am strans-o tare la piept si i-am soptit: Nu mi-am dat seama ca din viata noastra a disparut orice urma de intimitate...Am lasat-o in prag si am plecat la masina. Nici nu stiu cum am ajuns la serviciu. Am coborat din masina aproape din mers. Imi era teama ca orice intarziere ma va face sa ma razgandesc. M-am dus glont la Jane si i-am spus: Imi pare rau, dar nu pot sa divortez! Nu mai vreau! Imi pare rau, dar mi-am dat seama ca, de fapt, casnicia mea era plictisitoare pentru ca eu nu pretuiam momentele importante din ea. Si nu pentru ca nu-mi mai iubeam sotia! Dupa ce mi-am tinut sotia in brate in fiecare zi din ultima luna, cum am facutin ziua in care ne-am casatorit, mi-am dat seama ca asta trebuie sa fac pana cand moartea ne va desparti! Atunci, Jane a avut un soc! Mi-a dat o palma, mi-a inchis usa in nas si a inceput sa planga.
Eu am coboratin fuga, m-am urcat in masina si am plecat. M-am oprit la o florarie, aproape de casa. Am luat un buchet mare de flori si florareasa m-a intrebat daca vreau sa scriu un bilet. I-am zambit, am luat pixul si am inceput sa scriu, cu mana tremuranda... 'Te voi purta pe brate in fiecare zi, pana cand moartea ne va desparti...'Cand am ajuns acasa, tineam strans florilein mana. Am alergat pe scari, zambind. Eram extrem de emotionat. Cand am ajunsin dormitor, sotia mea era intinsa pe pat, fara suflare. Murise...in ultimele luni, se luptase cu cancerul, dar eu fusesem prea ocupat cu Jane ca sa-mi dau seama..."