Unde te-ai nascut si ai copilarit? Povesteste despre tine.
„M-am nascut pe malul Rautului, in satul Saratenii Vechi, raionul Telenesti. Cand aveam 3 ani, ne-am mutat la Chisinau, unde am crescut si copilarit la Buiucani, iar verile le petreceam la tara. Am avut o copilarie tipic post sovietica, cu de toate – si hoinarit pe dealuri, si furat de cirese, si intrebari la care nu primeam raspunsuri, si cu frici inplantate, si cu incercarile societatii de a ne uniformiza pe toti.”
Care este cea mai frumoasa amintire din perioada in care locuiai in Republica Moldova?
„Pentru mine, tot ce este legat de Moldova, imi este drag si apropiat de suflet. Este parte din mine. Eu cred ca cel mai mare noroc pe care il port este aceasta legatura cu Moldova. Acolo imi sunt radacinile si acolo voi reveni mereu, pentru a-mi umple rezervoarele de energie, pentru a reveni la tara, la simplitate, la bun simt. Cele mai puternice si vii amintiri sunt cele legate de sarbatoarea de Paste, cand ne adunam toti la tara, unde era curat, proaspat vopsit, flori in curte, toata lumea sanatoasa si in viata. Simt si acum mirosul de cozonaci si de curat. Nicaieri in lume nu am regasit acest miros de „Paste, acasa”. Si nici eu, la Bucuresti nu l-am putut reconstitui.”
Cum ai luat decizia sa te muti la Bucuresti?
„Nu a fost o decizie propriu-zisa, asa a fost momentul, contextul – dupa un an de facultate la Chisinau, exista posibilitatea transferului la o facultate in Romania. Eu am ales sa plec, nu a fost ceva constient sau gandit. Asa a fost drumul meu. In plus, eram sigura ca lipsesc din Moldova doar 4 ani, ca ma intorc dupa facultate, ca sa ajut la ridicarea tarii mele la standarde europene. Acesta a fost planul, dar destinul a facut sa raman, de fapt, la Bucuresti.”
Cand si cum a aparut dragostea fata de arta scrisului?
„Eu cred ca oamenii care iubesc sa citeasca, automat au si harul scrisului. Pentru ca nu poti dezvolta o imaginatie atat de vie si denbogata, fara sa ai tendinta de a crea si tu personaje, dialoguri sau lumi paralele cu ce traiesti tu zi de zi. Eu citesc de foarte mica si mereu am citit carti mai avansate decat era varsta mea. Curiozitatea mea era la cativa pasi inaintea varstei mele biologice. Scriu de mica, tineam jurnale, scriam poezii, dar faceam asta in lumea mea secreta, unde eu eram cu totul altfel decat puteam fi in lumea reala, in lumea aratata celorlalti. Abia la maturitate, mult mai tarziu, am avut curajul de a deschide un pic usa lumii mele, ca sa vada si ceilalti cum sunt eu cand tac sau cand ma ascund.”
Stim ca esti absolventa a facultatii de Drept si a cursurilor academice postuniversitare, cu specializarea in stiinte politice. De ce nu ai optat in favoarea facultatii de litere?
„In acele vremuri, nu aveam prea multe optiuni. Parintii voiau pentru noi meserii care sa ne poata hrani mai tarziu. Toti se faceau economisti, medici sau juristi. Foarte putini isi urmau visul. Si de fapt, ce vis sa ai la 17 ani? Eu nu stiam nimic despre mine pe atunci. Intuiam, desigur, dar mergeam pe calea pe care trebuia sa merg. Intamplator, facultatea de Drept a fost una dintre cele mai bune alegeri din viata mea, desi nu a fost usor deloc. Iar scrisul si dreptul nu se exclud si nu se incurca in viata de zi cu zi.”
Ce sau cine te inspira sa scrii?
„Uneori, scriu in loc de terapie. Alteori, pur si simplu am chef sa scriu, pentru ca in capul meu incepe un dialog cu mine, cea din trecut, sau cu cineva cu care nu pot vorbi altfel. Orice poate declansa aceasta stare – mirosul de cafea sau de toamna, "Iron Sky" de Paolo Nutini, sala de asteptare din aeroport sau o insomnie.”
De ce “Zina Zen”? Care este istoria pseudonimului?
„Este o poveste veche, din studentie, cand un prieten a inceput sa imi spuna in gluma Zina. Zenul l-am lipit eu mai tarziu, cand am inceput sa caut mai cu atentie raspunsuri sau intrebari noi.”
Ce faci atunci cand nu ai inspiratie? Si ce faci ca sa o ai?
„Nu fac nimic. Iau o pauza. Nu e un job, nu e un concurs sau competitie. Nimic nu „trebuie”. Scriu doar cand cuvintele ies din mine.”
Care este activitatea ta de baza?
„Sunt consilier juridic, activez in domeniul juridic din 2003. In paralel, fac voluntariat in cateva proiecte, cand am timp si nu avem restrictii din cauza pandemiei.”
Cartile publicate iti aduc venit?
„Venitul meu provine din salariul meu de jurist. Ca autor de carti, am tiraje prea mici, ca sa se poata vorbi de vreun venit. Nu acum. Dar in viitor, eu sper ca nu numai eu, dar toti autorii vor putea publica `ca la carte` - in conditii contractuale decente, cu un editor care sa se ocupe de toate aceste aspecte, cu o cultura mai dezvoltata a cititului in republica Moldova.”
Planifici sa mai publici vreo carte in viitorul apropiat? Daca da, despre ce va fi?
„Da, urmeaza sa public o carte, dar nu stiu cu exactitate cand se va intampla, pentru ca nu pun presiune pe mine. In plus, lumea ma urmareste pe retelele de socializare si cumva, nu se simte intarzierea cartii printate. Dar mi-e dor de lansari, de intalniri cu cititorii, de asteptarea „oare le place”?”
Dupa parerea ta, oamenii opteaza pentru cititul cartilor sau mai mult citesc online?
„Important este ca lumea sa citeasca. Si sa citeasca creatii bune. Sunt atat de multe carti, si in format tiparit, si online, de-am avea noi timp pentru toate! Cu parere de rau, avalansa aceasta mare de informatie ne face sa citim pe diagonala statusurile de pe facebook, informatie care ne iese imediat din cap, fara sa aduca nici un plus de valoare, progres sau dezvoltare. Doar timp pierdut. Eu ador sa citesc in liniste, sa ma las purtata de valul unei povesti pe care o pot tine in mana. Pe de alta parte, mi-e mila de copacii taiati pentru a putea noi tine biblioteci intregi de carti acasa. Asa ca, as alege varianta hibrdi, si carti in format electronic, si carti tiparite. Dar sa fie bune!”
Dintre creatiile proprii care iti este mai draga? De ce anume ea?
„Absolut toate imi sunt dragi. Fiecare isi are propria poveste si mi-a adus bucurie. Sunt copiii mei, cum sa aleg intre ei?”
Dupa ce principiu te conduci in viata?
„Sa fiu corecta. Sa nu fac nimanui ce nu mi-ar placea sa mi se faca mie. Cel putin incerc asta. Normal ca gresesc, ma mai incurc in principii, mai las sa ma ia valul, dar incerc sa fiu constienta, corecta, ancorata in realitate si sa nu ma mint sau sa-mi caut justificari comode. Imi asum totul, si libertatea, si greseala, si intreaga viata, asa cum vine, cu bune, rele, alb si negru.”