Te compari cu alții

Fiecare om are drumul său în viață, iar faptul că te vei compara cu alții te va face să pierzi din vedere cât de departe ai ajuns. Compararea constantă te face să ignori progresul tău, să minimalizezi cine ești și ce ai realizat. E ca și cum ai alerga într-o cursă, dar în loc să te uiți în față, te uiți în stânga și-n dreapta, până când te împiedici. Nu e greșit să admiri pe cineva. Dar e dăunător să-ți negi valoarea doar pentru că nu arată ca a altuia.

Te gândești că nu ești suficient de bun/ă

Să îți spui constant că nu ești suficient de bun/ă este cea mai rapidă metodă de a-ți distruge fericirea. În viață, tu ești cea/cel care trebuie să se încurajeze cel mai mult. Nu te baza pe alții! Acordă-ți mai mult credit și nu mai fi atât de dură cu tine. Chiar dacă aplici pentru un nou job sau te gândești să îți continui studiile, succesul este posibil.

Cine a spus că epilarea cu laser este doar pentru femei? Ella Chistol şi-a luat soţul la cabinetul cosmetologului, iar Andrei a simţit pe propria piele efectele procedurii - VIDEO

Gândirea „TOTUL sau NIMIC”

„Totul sau nimic” e un mecanism învățat din regulile nescrise ale familiei, ale persoanelor apropiate, a celor care ne ghidează și influențează dezvoltarea și din experiențele personale. Poate părea un mecanism de automotivare, dar efectele gândirii în totul sau nimic, alb sau negru ne ia din capacitatea de a accepta realitatea așa cum e ea. Este o capcană și o greșeală de gândire. Ne ține pe loc, ne creează frustrare, stres, impulsivitate și anxietate.

Perfecționismul

Setarea unor standarde înalte ne face să ne simțim mereu „insuficienți” și epuizați emoțional. Perfecționismul e una dintre cele mai bine ascunse forme de autosabotaj. Poartă masca ambiției, a „standardelor înalte” și a dorinței de a face totul perfect. Dar în spate se ascund frica, anxietatea și sentimentul că „niciodată nu sunt suficient(ă)”.

Rămânem în relații sau situații toxice

Acestea ne seacă de energie și încredere în sine, făcându-ne să ne simțim prinși în capcană și neputincioși. Rămânem în relații sau situații toxice din multe motive: frică, atașament, speranța că „se va schimba”, presiunea socială sau, uneori, pentru că am uitat cum e să fim bine. Toxic nu înseamnă doar abuz clar, ci și când te simți vinovat(ă) pentru cum ești, când trebuie mereu „să te explici”, când mergi pe vârfuri emoționale, când nu mai știi cine ești fără celălalt, când nu e loc pentru tine, doar pentru nevoile celuilalt. Rămânem pentru că, ne e teamă de necunoscut. Ni se pare că „mai bine ceva decât nimic”, dar realitatea e că acel „ceva” ne consumă încet și sigur. O relație toxică ne face să ne pierdem încrederea, pofta de viață și, uneori, chiar sănătatea.

Este unul dintre cei mai populari copii din țară! Camelia Ivaschevici face canto la doar 4 ani. Cum se descurcă, dar și cine este profesoara ei - VIDEO

Dependența de validare

Această nevoie de validare apare adesea din copilărie, când învățăm că iubirea, aprecierea sau atenția vin ca răsplată pentru un anumit comportament. Crescând, ducem acest tipar mai departe și ajungem să ne întrebăm constant: „Oare ce vor crede ceilalți?” , „Dacă nu sunt suficient de bun(ă) pentru ei?”, „Dacă nu le place ce fac?” .Problema e că niciodată nu vom putea mulțumi pe toată lumea. Gusturile diferă, așteptările variază, iar opiniile sunt adesea contradictorii. Atunci când ne lăsăm conduși de ele, ne pierdem identitatea. Începem să facem alegeri nu pentru că ni se potrivesc, ci pentru că dăm bine în ochii altora.

Trăitul în trecut sau îngrijorarea pentru viitor

Mintea noastră are obiceiul de a fugi în trecut sau în viitor. Ne întoarcem iar și iar la greșeli, regrete, cuvinte nespuse sau decizii luate. Ne punem întrebări care dor: „Ce-ar fi fost dacă…?”, „De ce nu am făcut altfel?”.Iar când nu rămânem agățați de ce a fost, ne proiectăm într-un viitor incert, plin de scenarii, frici și întrebări fără răspuns: „Oare o să reușesc?”, „Dacă nu-mi iese?”, „Dacă pierd tot?” .Așa trece clipa prezentă - singura în care putem trăi cu adevărat. Singura în care putem face o alegere diferită. Trecutul nu-l putem schimba, dar îl putem înțelege, ierta, integra. Viitorul nu-l putem controla, dar îl putem pregăti, cu pași mici, în fiecare zi. Prezentul e locul în care ești viu. E momentul în care respiri, iubești, creezi, alegi. Și cu cât ești mai prezent(ă) în viața ta, cu atât mai puțin vei fi copleșit(ă) de ce a fost sau ce-ar putea fi. Îți datorezi ție o prezență reală în viața ta. Începe cu acum! Cu acest moment. Cu o respirație conștientă. Cu un „Sunt aici. Și e suficient pentru azi”.

SURSA FOTO: GOOGLE