Ziua Internațională a Sarcoidozei este marcată anual pe 13 aprilie; această boală rară are o incidență între 10 și 40 de cazuri la 100.000 de persoane.
Ce este sarcoidoza?
„Sarcoidoza este o boală inflamatorie sistemică, asta însemnând că poate afecta orice organ, de regulă, cu evoluție cronică. De cele mai multe ori se afectează plămânii și ganglionii limfatici, dar în măsură mai mică pot fi afectați și ochii, pielea, ficatul, rinichii, practic orice organ”, a spus Diana Calaraș, medic pneumolog.
Boala se caracterizează prin formarea în aceste organe a unor mici grupuri de celule inflamatorii, numite granuloame. „Există mai mulți factori care s-ar asocia cu o sarcoidoză – o infecție tuberculoasă latentă, expunerile ocupaționale, unele infecții, dar cu toate acestea la ziua de azi nu există o cauză care ne-ar orienta direct spre etiologia sarcoidozei”, a explicat medicul.
Organele afectate
Deși pot fi implicate mai multe organe, plămânii sunt afectați în peste 90% dintre cazuri.
„Spectrul de manifestări este foarte variat, de la zero simptome până la manifestări care ar sugera o afectare de organ. Pacienții care nu prezintă vreun simptom de regulă sunt evidențiați cu ocazia unei radiografii profilactice. Majoritatea vor prezenta simptome ca slăbiciune, fatigabilitate, pot să prezintă înădușeală, tuse, dacă vorbim despre afectarea pulmonară. Unii pacienți pot prezenta și niște erupții pe piele, afectare vizuală - ochi dureros, roșu sau scăderea acuității vizuale”, a menționat Diana Calaraș.
Datorită simptomelor variate, diagnosticul este complex și se stabilește prin excludere, ca un puzzle format din mai multe piese.
„Un diagnostic de sarcoidoză începe întotdeauna cu radiografie, unde se identifică acele adenopatii, niște ganglioni limfatici măriți în hilul pulmonar. A doua etapă ar fi tomografia computerizată, care ne ajută să înțelegem mai bine caracterul leziunilor pulmonare, localizarea”, a spus Diana.
Un pas important este evaluarea organelor afectate prin investigații de laborator și imagistice, cu confirmarea diagnosticului prin biopsie.
„E mai simplu pentru noi și pacient când prezintă o leziune cutanată sau un ganglion limfatic ușor accesibil, și atunci diagnosticul este scurt. Mai dificil când nu le prezintă, și atunci putem trece la investigații mai invazive precum bronhoscopia cu lavaj bronhoalveolar, biopsia transbronșică, uneori nici astea nu sunt suficiente, și putem recomanda inclusiv biopsie prin toracotomie video-asistată”, a notat medicul pneumolog.
Tratament
Tratamentul sarcoidozei nu este universal și se stabilește în funcție de două criterii.
„Unu - dacă este sau nu afectată calitatea vieții pacientului, adică dacă prezintă simptome care i-ar face activitatea zilnică dificilă. Al doilea ar fi, dacă se află sau nu vreun organ în pericol de pierdere a funcției. Cei care nu prezintă nici unul din acestea, doar îi urmărim și le recomandăm un mod sănătos de viață. Iar cei care prezintă careva din aceste două criterii vom iniția un tratament cu imunosupresoare”, a spus Calaraș.â
Prevenție și monitorizare
Fiindcă nu se cunoaște cauza bolii, prevenția nu este posibilă, iar radiografiile profilactice anuale nu sunt recomandate tuturor.
„Are sens de efectuat o radiografie profilactică la persoanele care sunt expuse riscului, ca de exemplu lucrătorii medicali, persoanele care intră în contact cu colectivități de copii – pedagogii, educatorii, persoanele imunocompromise ca diabeticii sau cu alte boli cronice. Pentru o persoană cu imunitate bună, care duce un mod de viață sănătos, o radiografie la necesitate ar fi”, a spus Diana.
Sarcoidoza este o boală cronică fără tratament definitiv, iar persoanele afectate pot întâmpina diverse dificultăți de-a lungul vieții, mai ales fără monitorizare corespunzătoare.