O boală cronică autoimună care deseori se acutizează vara este lupusul eritematos sistemic. Aproximativ 9 din 10 pacienți diagnosticați cu această afecțiune sunt femei aflate în perioada fertilă. „Lupusul eritematos sistemic este o boală autoimună cronică. Se determină prin formarea auto-anticorpilor împotriva țesuturilor propriului organism. Prin urmare, acești anticorpi determină apariția unei inflamații și chiar a leziunilor tisulare, atât la nivel de sisteme, cât și de organe, inclusiv: pielea, articulațiile, plămânii, inima, rinichii, chiar și sistemul nervos central”, a notat Alesea Nistor, medic reumatolog.
Cauza lupusului nu este cunoscută exact, dar apare ca urmare a interacțiunii mai multor factori de risc, unul din care este predispoziția genetică: „Alți factori de risc ar fi cei de mediu: razele ultraviolete, radiațiile, stresul cronic, fumatul, unele medicamente care ar putea induce chiar un lupus medicamentos, și stilul de viață, mai ales la pacienții care au predispoziție genetică. Simptomatica este destul de variată la lupus, atât debutul cât și evoluția. Clasic, lupusul ar putea apărea cu rash malar - fluture pe obraji, o roșeață pe obraji, dar el se întâlnește cam în 30%. De obicei, apariția lupusului este cu oboseală cronică, o febră inexplicabilă, cu aceste erupții pe corp, apariția durerilor articulare și deja în funcție de ce organ este afectat. Evoluția lupusului este destul de variabilă, apare în pusee și remisiuni, când lupusul adoarme, și nu avem acea simptomatică activă. De obicei, lupusul se acutizează spre vară, când apar razele ultraviolete mai puternice. Severitatea lupusului poate fi atât ușoară, cât și amenințătoare pentru viață. De aceea, complianța medicului cu pacientul este foarte importantă în lupus. Complicațiile pot fi în funcție de organul afectat, la nivel renal - nefrita lupică; afectarea cordului - pericardite, miocardite; afectarea sistemului nervos central când putem avea convulsii, psihoze; la fel cu afectarea hepatică”.
Stabilirea diagnosticului de lupus eritematos sistemic poate fi dificilă, reprezentând un proces complex și de lungă durată: „Diagnosticul se bazează atât pe datele clinice, ceea ce acuză pacientul, ceea ce vedem la pacient, cum ar fi afectarea cutanată sau articulară; plus la acestea și datele paraclinice. Sunt niște analize atât imunologice, unde noi determinăm prezența acestor auto-anticorpi, cât și o analiză generală de sânge”.
Tratamentul lupusului depinde de evoluție și organele afectate. În formele ușoare, se utilizează doar antiinflamatoare, iar în formele moderate se adaugă și glucocorticoizii, dar acest tratament este unul simptomatic: „Este tratament care acționează asupra evoluției, care adoarme lupusul - în primul rând, antimalaricele care sunt indicate pe viață. Și în funcție de severitate și organul afectat, se mai adaugă la tratament și imunosupresoare, acele preparate care cât de cât controlează imunitatea. Și cel mai inovativ este tratamentul biologic, care are rezultate foarte bune în tratamentul lupusului”.
Este important ca pacientul să fie monitorizat de medici și să efectueze controale periodice, pentru a preveni complicațiile și progresia bolii: „La acești pacienți este important evitarea la maxim a factorilor de risc, mai ales, care au în familie rude cu lupus eritematos. În primul rând, este evitarea razelor ultraviolete, prin urmare acestor pacienți le este recomandat să folosească creme cu protecție solară, să poarte pălării sau umbrele, să nu se expună la soare în perioada zilei când este cel mai înalt nivel de raze solare, să excludă fumatul, cât de cât stresul cronic, radiațiile și infecțiile”.
SURSA FOTO: GOOGLE
