Alegerea tipului de sport trebuie făcută în funcție de copil, nu de ambițiile părinților
„Părinții trebuie să fie foarte conștienți atunci când aleg sportul potrivit pentru copilul lor, pentru că nu toate organismele sunt la fel și fiecare copil are particularități fizice și psihologice diferite.De aceea, este foarte important ca alegerea sportului să se facă în funcție de copil, de starea lui, de capacitățile lui și de ceea ce i se potrivește cu adevărat, nu doar în funcție de dorințele sau așteptările părintelui”, a spus Vladimir Botezatu, kinetoterapeut.
Sportul de performanță înseamnă muncă, disciplină și sacrificii
Mulți părinți văd sportul prin prisma performanței: medalii, rezultate, campioni și își doresc ca și copilul lor să ajungă la un nivel înalt. Dar realitatea e mult mai complexă. „De multe ori nu se înțelege că sportul de performanță înseamnă o muncă colosală, ani de antrenamente, disciplină și sacrificii. În copilărie, asta poate însemna că nu mai vorbim doar de copilărie în sensul clasic, ci de un program foarte strict, cu presiune și efort constant. În plus, există și riscuri pentru sănătate pe termen lung, dacă nu este gestionat corect volumul de antrenament și tipul de efort”, a explicat specialistul.
Un aspect foarte important este selecția în sport, a subliniat Vladimir: „Este un mit că baschetbaliștii cresc înalți pentru că, fac baschet. În realitate, baschetbaliștii sunt selectați, adică se aleg deja copiii înalți, cu anumite calități fizice. Dintr-un număr foarte mare de copii, poate o mie, doar un număr mic, poate 20-30, ajung să facă performanță. Asta înseamnă că nu toți copiii sunt predispuși pentru același tip de sport, chiar dacă muncesc mult”.
„Există copii cu anumite calități naturale: înălțime, explozie, viteză, coordonare, care îi fac mai potriviți pentru un anumit sport. Unii părinți observă un talent și încearcă să îl dezvolte, investind mult, sperând că vor forma un sportiv de performanță. Dar sunt și cazuri în care această dorință rămâne mai mult a părintelui decât a copilului. Se investesc ani, iar la 17-18 ani, copilul își pierde interesul și renunță. Și atunci apare întrebarea: A fost acesta visul copilului sau visul părintelui?”, a continuat Botezatu.
Dezvoltarea sportivă corectă începe din copilărie
Sportul ar trebui început încă din copilărie, pentru o dezvoltare armonioasă a corpului. „La 4-5 ani, cea mai potrivită este gimnastica, pentru că dezvoltă foarte bine elasticitatea, mobilitatea și coordonarea corpului. După câțiva ani, atletismul este foarte important, pentru că dezvoltă viteza, rezistența, săriturile și aruncările, adică abilități de bază ale corpului. Între 14-15 ani, este momentul în care se poate lucra mai mult pe forță și pe dezvoltarea fizică specifică”, a menționat invitatul podcastului.
În acest sens, Vladimir a continuat: „Corpul se dezvoltă armonios și sănătos, chiar dacă nu se ajunge la sport de performanță. Pentru că trebuie spus clar: șansele de a ajunge sportiv de top sunt foarte mici. Mai ales dacă sportul este început târziu sau dacă nu există selecția potrivită. De exemplu, la fotbal există foarte mulți copii, dar foarte puțini ajung la nivel înalt. În unele țări cu tradiție fotbalistică șansele sunt mai mari, dar în alte țări sunt mult mai mici. În schimb, există sporturi în care anumite țări au rezultate mai bune, cum ar fi luptele, judo. Dar chiar și acolo, performanța vine din selecție și din ani de muncă intensă. Foarte mulți copii abandonează sportul din cauza accidentărilor, a presiunii psihologice, a bullying-ului sau a lipsei de motivație. Și atunci progresul se oprește, iar copilul nu mai ajunge la nivelul dorit. De aceea, este foarte important ca părinții să nu se concentreze doar pe rezultate, ci și pe starea psihologică și emoțională a copilului. Sportul trebuie să fie în primul rând o dezvoltare sănătoasă a corpului și a caracterului, nu o presiune pentru performanță cu orice preț”.
