Ponderea cea mai mare (peste 90%) o reprezinta infectiile respiratorii de cauza virala, infectia bacteriana fiind prezenta uneori ca o complicatie a acestor infectii. Adultii pot prezenta anual de la doua pana la cinci infectii, in timp ce copiii pot avea intre sase si zece raceli pe an (ajungand pana la douasprezece raceli pentru copiii de varsta scolara).

Cauzele racelii

Responsabile de producerea acestor manifestari sunt peste 200 tulpini de virusuri, cele mai frecvente fiind tulpinile de rhinovirusuri, coronavirusuri, adenovirusuri si enterovirusuri (echo si coxsackie).

Incidenta maxima a acestei afectiuni este atinsa in intervalul septembrie – aprilie, cunoscut ca sezonul racelilor si gripelor, cauzele favorizante fiind reprezentate de scaderea temperaturilor mediului, reducerea imunitatii, aglomerarile din colectivitatile de copii, boli cronice ale copilului sau de un contact prelungit cu persoane bolnave cu afectiuni respiratorii.

Pe fondul scaderii imunitatii secundar unor stari virale (dupa raceli comune), creste riscul suprainfectiei cu diferite tulpini bacteriene patogene (stafilococ, streptococ, pneumococ) care pot agrava starea virala necesitand tratament antibiotic.

Transmiterea infectiei. Contaminarea

Raceala se transmite prin intermediul secretiilor respiratorii cu incarcatura virala, care sunt eliminate in aerul atmosferic prin stranut sau tuse sub forma unor mici particule, (picaturile lui Flugge) particule de saliva foarte mici (1–10 μm in diametru), uscate, care pot ramane in aer pentru perioade lungi de timp, contribuind astfel la transmiterea unor boli infectioase de la un individ la altul prin intermediul aerului, vorbit, cantat, strigat si apoi sunt inhalate.

Contaminarea se poate face si prin contact direct cu miinile contaminate ale persoanei bolnave sau indirect cu obiecte contaminate de catre persoanele bolnave si apoi autoinocularea la nivelul mucoaselor nazale sau bucale, calea principala de transmisie.

Studiile epidemiologice au aratat ca perioada cand secretiile bolnavului au cea mai mare incarcatura virala este reprezentata de zilele a doua si a patra de la momentul infectarii, deci in aceste zile riscul de a transmite boala si altcuiva este cel mai ridicat.

Simptome de raceala

Simptomele unei raceli sunt tipice si includ: congestie nazala (hiperemie, edem) ce determina ingustarea cailor respiratorii la nivelul nasului (nas infundat) sau secretii nazale (rinoree), lacrimare abundenta, tuse, stranut si durere in zona gatului cu dificultati la inghitire, tuse sau febra.

Simptomele unei raceli apar dupa o perioada de incubatie a virusului de pana la 2-3 zile de la momentul infectiei.

Secretiile nazale pot fi abundente la inceput si sunt apoase si clare. Mai tarziu cantitatea lor e mai mica, acestea devienind opace, de culoare verde-galbuie (prin interventia celulelor imunitare si atacul asupra virusurilor sau mai rau, prin suprainfectie bacteriana cand sunt franc mucopurulente).

Uneori, manifestarile sunt insotite de durere musculara usoara (mialgie), dureri moderate la nivelul articulatiilor (artralgii), senzatie de oboseala, cefalee (durere de cap) si scaderea poftei de mancare a copilului. Pofta de mancare este redusa si datorita durerilor la nivelul nasului si gatului, cu dificultati la inghitire.

Aceste simptome pot persista pana la 14 zile, media fiind de 7 zile cu exceptia tusei care poate sa persiste inca o saptamana – doua.

Uneori o raceala se poate complica cu o infectie bacteriana ce afecteaza urechea, faringele, laringele sau traheea sau sinusurile. Simptomele suprainfectarii sunt febra ridicata si sputa sau expectoratia, respectiv eliminarea de secretii produse in caile respiratorii. 

Aceste complicatii (faringita, traheo-bronsita acuta) necesita o atentie deosebita, consult medical de specialitate si de regula, tratament antibiotic.

Analize medicale

Fiind o boala comuna si de cele mai multe ori, fara a fi urmata de aparitia complicatiilor, raceala nu necesita investigatii de laborator sau imagistice, acestea fiind rezervate doar pentru situatii speciale cu evolutie trenanta sau cand se asociaza unor boli cronice preexistente.

In anumite situatii (expunere la bacteria in comunitatea de copii, in familie) este recomandata testarea prezentei in zona nas gat a streptococului beta-hemolitic sau a pneumococului, prin exudat nazal si faringian. Exudatul faringian se realizeaza simplu, prin aducerea unui betisor de prelevare in contact cu mucoasa nazala si bacteriana ce se plaseaza in mediu steril.

Atentie, controlul exudatului nazal, faringian se face numai inainte de orice tratament antibiotic. Testarea streptococului beta-hemolitic prin exudat faringian se face si preventiv in comunitatile de copii precaute, datorita agresivitatii si recidivei acestuia la nivel faringian (amigdalite purulente), cat si a complicatiilor pe care boala le poate genera pe termen lung (reumatism articular acut la copii, glomerulonefrita post streptococica, stenoza mitrala).

Diagnosticul racelii

Daca vorbim despre copiii mari, simptomele descrise sunt suficiente pentru a stabili diagnosticul de raceala. O atentie speciala trebuie acordata copiilor mici si sugarilor pentru care simptomele nu pot fi descrise de catre acestia, dar prezenta indispozitiei, lipsa poftei de mancare si chiar refuzul acesteia, poate conduce la suspiciunea unei raceli. In cazul in care apare febra ridicata, dureri severe de cap si dureri in piept, este posibil sa nu fie o simpla raceala si este necesar un consult medical de specialitate.

Diagnosticul diferential se face cu gripa cand febra este ridicata si este asociata cu dureri de cap, dureri musculare si articulare intense, fotofobie (reprezinta o sensibilitatea exagerata a ochilor la lumina, interpretata ca o manifestare neplacuta si deranjanta).

Un diagnostic diferential poate fi facut si cu faringita, amigdalita acuta eritematoasa sau eritemato-pultacee (cand durerile in gat percepute ca o dificultate la inghitirea alimentelor devin persistente)  sau cu bronsita acuta reprezentand un tablou clinic dominat de tuse persistenta si chinuitoare.

Tratamentul pentru raceala

Din start trebuie sa atragem atentia asupra unui principiu de baza in tratamentul racelii - antibioticele sunt ineficiente impotriva racelii commune (fiind infectie virala). Acestea sunt rezervate numai atunci cand sunt semne clare ale unei infectii bacteriene, cum ar fi tusea persitenta cu expectoratia mucoasa sau muco-purulenta sau explorari de laborator ce dovedesc acest lucru. Mai mult, administrarea lor fara discernamant si indicatie este daunatoare si poate conduce la efecte negative pe termen lung, respectiv, la rezistenta la antibiotic a bacteriilor.

In general tratamentele sunt indreptate numai spre ameliorarea simptomelor. Indicatiile pentru ingrijirea copiilor raciti sunt reprezentate de repaus la pat, intr-o atmosfera calda si umeda, de consumul unor cantitati mari de lichide (in special, ceai indulcit cu miere de albine si cu lamaie), tratamentul febrei cu reducerea usoara a temperaturii mediului, imbracaminte lejera, comprese sau impachetari reci (variante comprese/frectii cu otet) ibuprofen (antiinflamator, antialgic, antipiretic) si acetaminophen sau metamizol (antialgice, antipiretice) cand acestea nu reusesc sa controleze febra, administrate in functie de instructiunile de pe cutia medicamentului sau la indicatia medicului,

In timpul racelii copilul se poate deshidrata foarte usor. Pentru sugarii sub 4 luni, hidratarea se va face cu lapte de san sau formula potrivita varstei lui. Dupa 4 luni, bebelusului i se poate da si apa sau suc de fructe ca supliment de lichide.

Alaptarea la san este extrem de importanta in dezvoltare, datorita efectelor benefice pe care le are laptele de mama asupra copilului. Chiar daca nu reprezinta o bariera impotriva infectiilor, copiii alimentati natural la san au dezvoltat mult mai greu raceli, decat cei care au primit o formula de lapte praf din primele luni de viata. Laptele de mama contine o cantitate semnificativa de anticorpi din categoria Imunoglobulinelor G, care protejeaza copilul in primii ani de viata fata de multi germeni.

Atentie la administrarea aspirinei la copii – aceasta nu se administreaza datorita riscului de aparitie a sindromului Reye – o afectiune brusca, uneori fatala, reprezentata de hepatita fulminanta si edem cerebral, aparuta la copii intre 4 – 12 ani dupa varicela sau gripa.

Din categoria AINS se administreaza Ibuprofen.

Atmosfera din camera copilului trebuie sa fie umeda pentru a face aerul mai usor de respirat. Dezobstructia cailor aeriene superioare (ser fiziologic, apa de mare, ser efedrinat, picaturi cu cortizonice, expulzia sau aspirarea secretiilor nazale (suflarea nasului, cu pompa sau batista bebelusului) este foarte importanta pentru a evita propagarea infectiei la ureche (otita), sinusuri (sinuzita) sau traheo bronsic sau chiar pulmonar (pneumonia).

Curatarea nasului de secretiile care impiedica o respiratie normala se face prin aspiratie pentru a indeparta secretiile, la copiii mici folosindu-se o pompa de aspiratie din cauciuc; copiii mai mari isi pot sufla nasul, dar o suflare fortata a nasului poate transmite secretiile in tubul auditiv producand otita sau spre sinusuri favorizind aparitia sinuzitei, de aceea se prefera de multe ori aspirarea.

Pentru fluidificarea mucusului prezent in fosele nazale se folosesc picaturi nazale cu apa salina sau diferite medicamente decongestionante nazale sub forma de picaturi sau pufuri (atentie la folosirea acestor din urma pentru cele cu nafazolina, ele pot da rezultate bune la inceput, insa pot da dependenta, cu congestii nazale repetate dupa folosirea lor). 

Pentru a evita iritatiile odata cu suflarea nasului, se poate aplica crema la exteriorul narilor sau picaturi cu acid hialuronic. Igiena orala are o mare importanta in tratamentul si preventia infectiilor la acest nivel, de la banala spalare a dintilor, gargara cu apa salina sau solutii antiseptic pana la spray-uri cu efect local ca Tantum verde sau Hexoral. Pastile antiseptice locale (de supt) este de preferat sa contina extracte naturale ca propolis, vitamina C, Echinacea, galbenele, musetel, oregano etc.

Prevenirea racelii

Modalitati eficiente, care pot reduce raspandirea virusurilor raspunzatoare de raceala sunt regulile de igiena reprezentate de spalarea cu regularitate a mainilor si folosirea mastilor de protectie in preajma persoanelor cu simptome de raceala, de aerisirea adecvata a spatiilor de locuit, evitarea unor spatii umede si racoroase, utilizarea de servetele pentru a acoperi nasul si gura in caz de stranut sau tuse, cu aruncarea imediata a servetelelor si evitarea refolosirii lor precum si spalarea mainilor dupa utilizarea acestor servetele. Persoanele adulte-sursa trebuie sa poarte masti de protectie.

In cazul unui contact direct cu persoane bolnave de afectiuni respiratorii, trebuie evitata atingerea ochilor, nasului sau a gurii cu maini contaminate cu secretiile infectate. Stranutul si tusea fara a acoperii gura pot raspandi infectia celor din apropiere.

Se recomanda intarirea sistemului imunitar printr-o dieta sanatoasa si echilibrata, in special, cu alimente sub forma lichida, cu aport suficient de vitamine (in special, vitamina C) si minerale (seleniu si zinc).

Evolutia si complicatiile racelii

Evolutia racelii este autolimitata, cu remisia completa, de cele mai multe ori, intr-un interval de maxim 7 – 10 zile. Prognosticul este favorabil in majoritatea cazurilor.

Complicatiile sunt in general extreme de rare si includ infectii bacteriene (de exemplu otite, sinuzite), atacuri de astm la persoanele care sufera de astm si chiar infectii pulmonare (bronsite, pneumonii). Aceste complicatii se produc de cele mai multe ori la copiii cu deficiente imunitare si necesita consult, diagnostic si tratament de specialitate.

Recomandari Medicale

Daca un copil cu raceala are oricare din urmatoarele simptome, trebuie consultat medicul:

- dureri la nivelul urechii, descrise de copiii mai mari sau interpretate la sugari si copiii mici pe baza semnelor de agitatie, refuzul alimentatiei, plans necontrolat, ducerea manutei la urechea dureroasa, durere vie manifestata prin tipat la apasarea zonei dinaintea urechii.

- dureri la nivelul punctelor sinusale care persista mai mult de o saptamana;

- tuse productiva cu o durata mai mare de o saptamana;

- dificultati de respiratie;

- febra mai mare de 38.5 – 39 °C;

- agravarea simptomelor racelii care dureaza mai mult de 10 zile.

Concluzii: racelile prin infectii virale sunt aproape inevitabile la copilul prescolar si scolar, din cauza expunerii la agentii patogeni din mediul comunitar.

Igiena mainilor copiilor este masura cea mai buna de preventie a racelii comune.

O alimentative echilibrata si sanatoasa, bogata in vitamine si minerale, probiotice din produse lactate sau suplimentare, activitatea fizica, hidratarea corecta a organismului, un stil de viata fizic active, anuminte suplimente ce sustin sau stimuleaza sistemul imunitar, de origine naturala, din plante sau apicole sau preparate derivate din fractii bacteriene, pot reduce frecventa, amplitudinea sau complicatia racelilor comune aparute cel mai frecvent din cause virale (ce nu necesita antibioterapie).

Sursa foto: Google.com