Otitele se numără printre cele mai frecvente afecțiuni, mai ales în sezonul rece, când frigul și infecțiile respiratorii sunt mai frecvente.
„Otita este inflamația sau o infecție în regiunea urechii, și se împarte în mai multe tipuri în funcție de localizare. Dacă este afectat canalul auditiv extern, atunci este vorba despre otita externă, care este cunoscută ca otita înotătorului. Dacă este afectată urechea medie, atunci vorbim despre otita medie acută. Urechea medie este un spațiu care se află în spatele timpanului, mai des se întâlnește la copiii până la 3 ani. Dacă sunt afectate structurile interne ale urechii, vorbim despre otita internă sau labirintită”, a explicat Octavian Catana, medic ORL-ist.
În grupul de risc pentru otită se află copiii mici și persoanele cu afecțiuni ORL sau cu infecții respiratorii frecvente.
„După datele statistice, aproximativ 80% dintre copii fac în primul an de viață măcar un episod de otită medie acută, rata maximală fiind între 6-24 luni. La copii mai des vorbim despre otita medie acută, adică inflamația sau infecția acută a urechii medii. Dacă are loc ruperea persistentă a timpanului și scurgeri de puroi, atunci deja vorbim despre otită medie cronică, dacă timpanul nu se restabilește”, a continuat specialistul.
Simptomele otitei variază în funcție de zona urechii afectate.
„Dacă este otita externă, atunci este o durere intensă de ureche care se accentuează preponderent la atingere sau presiune, mâncărime, scurgeri din ureche purulente, senzația de plin. Dacă otită medie acută - iarăși durere intensă, dar des asociată cu febră. Dacă este rupt timpanul, atunci scurgeri purulente, presiune și de aici pierderea temporară a auzului”, a mai spus Catana.
La copiii mici, otita se poate manifesta prin plâns persistent, iritabilitate sau refuzul alimentației, a explicat medicul.
„Dacă vorbim despre otita internă, atunci avem tulburări de echilibru, greață, vomă, pierderi de auz, zgomot în ureche. Cauzele principale la copii, desigur că, sunt diferite probleme cu nasul: rinosinuzite acute, rinite alergice, deviație de sept nazal, dar cred că pe primul loc se află hipertrofia vegetațiilor adenoide, adică acestea obstrucționează trompa lui Eustachio sau devin ca o sursă de infecție cronică”.
Ce ține de otita externă, cauza ar fi expunerea îndelungată la frig sau apă murdară și igiena incorectă a canalului auditiv, de exemplu prin utilizarea bețișoarelor de vată.
„Pentru a stabili diagnosticul de otită este necesară consultația medicului ORL și el prin otoscopie, adică verificarea stării canalului auditiv, membranei timpanice, pune diagnosticul în funcție de localizare”, a explicat Octavian.
Tratamentul adecvat al otitei este esențial pentru a preveni complicații precum perforarea timpanului sau pierderea temporară sau permanentă a auzului.
„Semnul principal practic în toate otitele este durerea, respectiv primul pas este managementul durerii. Se indică antiinflamatoare nesteroidiene ca paracetamol, ibuprofen, analgezice locale. La copii se practică tactica de supraveghere activă, adică se indică antiinflamatoare, picături auriculare, nazale și se supraveghează copilul. De obicei, majoritatea otitelor se rezolvă în timp de 48-72 de ore fără administrarea antibioticului”, a menționat Catana.
În cazurile severe, când apar secreții purulente sau simptomele nu se ameliorează, medicul poate recomanda tratament cu antibiotice:
„Dacă vorbim despre otita externă, în majoritatea cazurilor este suficientă toaleta adecvată a canalului auditiv de către medic și aplicarea picăturilor analgezice, antiseptice - local. În otita internă tratamentul este mai complex și individualizat, în funcție de factorul etiologic care a provocat labirintita”.
Prevenția otitelor se bazează în principal pe menținerea igienei corecte a urechii și pe tratarea adecvată a afecțiunilor ORL.
„Mai ales la copii, nasul trebuie să fie sănătos, fără eliminări și obstrucție, dacă sunt careva probleme cronice, ele trebuie soluționate medicamentos sau chiar chirurgical, ca adenotomia sau alte intervenții”, a spus medicul.
Specialiștii recomandă protejarea urechilor de frig și de expunerea prelungită la apă, uscarea lor după baie și evitarea introducerii obiectelor în canalul auditiv.