Ce este lupusul eritematos sistemic și care sunt cauzele
Lupusul eritematos sistemic este o boală autoimună cronică, care poate afecta multiple organe și sisteme, prin implicarea țesutului conjunctiv.
„Boala are o evoluție de la favorabilă la severă, care amenință viața pacientului și poate provoca decese la oricare etapă a acesteia. Și necesită o evidență permanentă și tratament sub vizorul unui medic reumatolog experimentat, care poate interveni în condiții rapide, de monitorizare a efectelor adverse în cadrul tratamentului”, a spus Sergiu Popa, medic reumatolog.
Cauzele lupusului nu sunt pe deplin cunoscute, însă se știe că există o predispoziție genetică.
„Ține și de contactul acestor gene cu mai mulți factori externi, precum ar fi fumatul, situația de stres și bine cunoscuta influență a razelor ultraviolete și mai mulți factori microbiologici, îndeosebi mai multe virusuri”, a notat acesta.
Lupusul eritematos sistemic afectează mai frecvent femeile tinere, cu un raport de aproximativ 9 la 1 față de bărbați.
„Explicația ar fi faptul că femeile au un statut cu o concentrație mai mare de imunoglobuline, în special G și M, care sunt importante în apariția bolii, dar și spectrul hormonal, estrogenii fiind considerați factori de risc pentru dezvoltarea lupusului eritematos sistemic”, a precizat medicul reumatolog.
Simptome, diagnostic și mecanismul bolii
Lupusul este considerat o boală cu multiple fețe, iar simptomele diferă în funcție de organele afectate.
„Avem afectarea, în primul rând, a pielii, care se vede cel mai ușor când pacientul intră în cabinet, afectarea articulară, a mușchilor, a tractului respirator, a sistemului cardiovascular, afectarea neurologică și renală, care poate evolua până la dezvoltarea insuficienței renale terminale, când pacientul are nevoie de transplant renal sau de dializă permanentă”, a specificat Sergiu Popa.
Mecanismul de bază constă în recunoașterea propriilor antigene ca fiind străine, cu atacarea și distrugerea țesuturilor proprii.
„Sunt antigene care derivă din distrugerea celulară și în care componentele nucleelor celulare ajung în circulație, iar atunci ele sunt atacate de sistemul imun, deoarece acesta nu este deprins să vadă antigenele nucleare în circulație. Și atunci, aceasta este dependentă de formarea de anticorpi. Câți, ce fel, împotriva căror antigene, care și determină distrugerea celulelor sau a țesuturilor și implicarea sistemică”, a explicat acesta.
Din cauza simptomatologiei variate, diagnosticul este adesea întârziat și necesită nu doar recunoașterea semnelor clinice de către medic.
„În această direcție se fac analize specifice care să dovedească implicarea sistemului imun, îndeosebi pozitivitatea cu anticorpi antinucleari, care sunt de screening și sunt indicatori de boală, cum ar fi anti-ADN dublu catenar sau anti-Smith”, a concretizat medicul.
Astfel, pe baza unor criterii de clasificare și a unor instrumente specifice, se confirmă diagnosticul și se stabilește severitatea bolii, care va ghida tratamentul ulterior.
Tratament și prevenție
„Tratamentul este antiinflamator și imunosupresiv în cele mai dese cazuri. Imunosupresia este importantă atunci când avem afectarea organelor vitale, cum ar fi cordul, plămânii, creierul și rinichii. Iar atunci când avem afectarea mai ușoară, a pielii, articulară, avem medicamente care au o acțiune bună, dar sunt mai puțin toxice, cum ar fi hidroxiclorochina”, a spus medicul.
De asemenea, se recomandă evitarea expunerii excesive la razele ultraviolete și utilizarea protecției solare, precum și evitarea contactului cu surse de infecție.
„Acest tratament nu este unul fixat pe toată durata vieții. Se monitorizează la fiecare 3-6 luni de medicul reumatolog, ca la momentul oportun să se intervină cu modificarea tratamentului. Fie în scăderea numărului medicației și a dozelor, fie, invers, în creșterea acestora”, a zis Sergiu Popa.
Lupusul eritematos sistemic nu poate fi prevenit complet, însă poate fi depistat precoce și gestionat adecvat.
„Prevenirea este de două feluri, primară și secundară. În prevenirea primară ține de medicul de familie, care are un contingent la evidență și, dacă are persoane cu lupus, să știe că sunt urmașii acestora cu posibilă predispoziție genetică și atunci noi le spunem că, dacă sunt mai multe fete, să fie atenți la anumite simptome”, a explicat acesta.
Al doilea tip de prevenție este prevenția secundară, care include depistarea precoce a bolii și monitorizarea atentă pentru prevenirea complicațiilor.
„Urmărim să micșorăm numărul de recidive, acutizări, să influențăm factorii care pot cauza lupusul, cum ar fi protecția de razele ultraviolete, imunizarea periodică, cum ar fi în timpul epidemiilor de gripă sau COVID-19, și administrarea de medicamente care să protejeze cumva pacientul”, a adăugat medicul reumatolog.
În urmă cu 20 de ani, prognosticul lupusului era mai rezervat. Astăzi, datorită diagnosticului precoce și tratamentului modern, pacienții pot trăi 20–30 de ani și chiar mai mult.