Alimentația reflectă dezvoltarea copilului
Specialista explică faptul că, de cele mai multe ori, alimentația copilului reflectă întregul său context de dezvoltare și mediul în care trăiește.
„Alimentația ne vorbește despre dezvoltarea copilului, asta este o temă mai sensibilă pentru părinți, dar de obicei copilașul cu probleme alimentare grave are și probleme de interacțiune cu mediul în general. De fapt, raportul nostru cum copilașul se comportă la masă este un rezultat al mediului, al atmosferei în familie, al presiunii la masă, al deficitelor nutritive. Niciun copil nu are un singur motiv de ce nu mănâncă. De obicei sunt între 3 și 11 motive în același copil concomitent, care deseori sunt agravate de insistența părintelui”, a spus Daniela Palega.
Cantitatea excesivă de mâncare și presiunea la masă
Un alt aspect important semnalat de specialistă este cantitatea excesivă de mâncare oferită copiilor.
„În analiza farfuriilor din consultații, 90% este prea mult. Copilașii selectivi, care au niște factori de risc de a fi selectivi încă de la naștere, copilul vede farfuria și el deja se sperie. Adică masa deja este un stres. Rareori problema este în gust sau în felul în care a fost gătită mâncarea. Avem rudimente culturale: trebuie să terminăm tot din farfurie, să mâncăm cu pâine, să fim cât mai dolofănei, și asta ca și cum ar fi un succes, dar nici pe departe. Copiii au nevoie de mult mai puțin decât noi credem”, a precizat aceasta.
Componenta emoțională a meselor
Un element esențial în viziunea Danielei Palega este componenta emoțională a meselor. Aceasta a explicat și o tehnică folosită în diversificarea alimentară:
„Chiar și în una dintre tehnicile pe care le practicăm la începutul diversificării este să avem o oglindă în spatele copilului atunci când stăm cu el la masă, pentru că acestea sunt primele experiențe ale copilului la masă și deseori trebuie să privim fața noastră care este îngrijorată la masă”.
Medicul specializat în terapie alimentară atrage atenția că presiunea constantă din partea părinților poate transforma masa într-o experiență negativă pe termen lung.
Când trebuie să ne îngrijorăm
Daniela Palega explică faptul că evaluarea corectă nu se face doar pe baza unei mese sau a unei perioade scurte, ci prin urmărirea evoluției copilului.
„De obicei, sigur că la orice copil noi analizăm curba de creștere. Vedem ce a fost până la asta, cum s-a adăugat în greutate. Dacă curba este ascendentă, înseamnă că copilașului îi ajung nutrienți ca să crească. Contează cum mănâncă copilul la masă, dacă este relaxat, dacă nu este relaxat, dacă plânge în scaun, dacă se curbează în spate, dorește să finiseze masa înainte de timp. Aceste comportamente pot fi caracteristice o zi, două, trei, în erupția dentară, de exemplu. Dacă acestea se prelungesc mai mult de două, trei săptămâni, atunci cu siguranță noi trebuie să intervenim”, a afirmat medicul.
Refuzul alimentar de scurtă durată este normal
Potrivit Danielei Palega, una dintre cele mai frecvente greșeli este reacția exagerată a familiei atunci când copilul refuză mâncarea pentru câteva zile.
Ea explică faptul că este absolut normal ca un copil să mănânce diferit de la o zi la alta, exact așa cum se întâmplă și în cazul adulților. Uneori poate avea un apetit mai mare, alteori mai redus, poate prefera anumite alimente într-o perioadă și le poate respinge ulterior.