Accidentul vascular cerebral este principala cauză de dizabilitate la nivel mondial, iar recuperarea timpurie reduce semnificativ sechelele.
Angela Feodorovici a explicat: „Un accident vascular cerebral reprezintă o complicație a unei patologii, o manifestare a unor factori de risc, care nu au fost tratați sau puși în evidență la timpul lor.”
Simptomele unui accident vascular cerebral, precum amețelile, confuzia sau dificultățile de vorbire, sunt adesea ignorate de persoană.
„După ce pacientul suportă un AVC, ne trezim cu lipsa mișcărilor în membrele superioare, inferioare, cu imposibilitatea de a înghiți hrana, de a verbaliza, de a zice ce vrea să exprime, adică sunt diferite manifestări ca complicații.”, a adăugat șefa secției de neurochirurgie.
Reabilitarea diferă în fazele acută, tardivă și sechelară, în funcție de capacitățile pacientului și de gradul de dizabilitate.
Kinetoterapeutul Constantin Postovan a explicat: „Cu cât mai devreme începem lucrul, cu atât mai multe șanse de recuperare mai bună are pacientul. Noi începem recuperarea chiar din reanimare, dacă ne permite starea pacientului, și deja mergem înainte din secție în secție. Cu pacientul lucrează echipa multidisciplinară, care este compusă din medicul neurolog-reabitolog, endocrinolog, cardiolog, în funcție de bolile concomitente pe care le are pacientul. Evident kinetoterapeutul, care lucrează cu dizabilitățile de motricitate, de mișcare a pacientului; terapeutul ocupațional care reeducă pacientul.”
Din echipă mai pot face parte logopedul și psihologul, care se ocupă de starea psiho-emoțională a pacientului. În cadrul secției de neurorecuperare, pacienții în primul rând se ocupă cu un terapeut ocupațional și kinetoterapeut.
Tatiana Ambroci, terapeut ocupațional a spus: „În terapia ocupațională noi învățăm pacientul să devină de sine stătător, să poată să se îmbrace, să mănânce, să se încalțe, să nu aibă nevoie de ajutorul cuiva. Pacienta are hemapareză pe stânga, mâna nu lucrează.”
Valentina Jacot a suferit un accident vascular cerebral, acum mai bine de o lună. „Oboseală, amețeală și am crezut că din cauza tensiunii, nici nu bănuiam să fie un accident. Pe urmă când am dat să mișc mâna și piciorul, am văzut că e ceva mai grav”, a spus artista.
Terapeuta a adăugat:„Doamna când a venit la noi, ea puține mișcări avea în mână. Acum, trebuie să se pieptene singură, să se spele, de aceea noi facem exerciții pentru a face igiena personală.”
Pentru a dezvolta coordonarea, mișcările de motricitate fină, pacienților li se oferă diverse activități și chiar jocuri.
Tatiana Ambroci a subliniat: „Foarte bine ajută lucrurile de apucare, de prehensiune. Avem de dimensiuni mai mici, mai mari. Să apuce obiectul, să-l ducă, să-l pună sus și să dea drumul, să deschidă mâna. Pacienții la noi în secție se ocupă jumătate de oră. După asta, le dăm de lucru în salon. De multe ori dăm exerciții în grup. Dăm șah, dame sau unim mese și dăm pacienților să se joace cu mingea. Prin joc se dezvoltă mult mușchii.”
Interpreta Valentina Jacot a spus: „După exercițiile pe care le practic cu doamna Tatiana simt schimbări la mână, cu domnul Dumitru la picior, nu pierdem speranța. Dacă vedem rezultate pozitive e ca un imbold, precum copiii ne bucurăm de fiecare succes și tragem nădejdea ca totul să fie bine.”
Un rol important în recuperare o are și kinetoterapia.
Constantin Postovan a subliniat: „În primul rând, noi începem adaptarea organismului la efort. Posturăm pacienții, îi ridicăm în picioare, lucrăm asupra paternului mersului. Se lucrează cu tot corpul, dar atragem atenția asupra părții afectate și în funcție de problema pacientului, la echilibru, la statică, la mers.”
Doamna Nina a suferit recent un accident vascular cerebral și, după câteva zile în secția de neurorecuperare, reușește să se deplaseze cu ajutorul premergătorului.„Eu am fost înainte de asta 10 zile în cardiologie, pentru că sunt operată la inimă, și în ziua aceea mi-au dat drumul acasă, dar aveam tensiune mare. Am venit acasă și mă simțeam rău, mă durea capul și dimineața când am vrut să mă scol, am dat picioarele jos de pe pat și am alunecat pe covor și a venit băiatul și m-a găsit”, spune pacienta.
Cea mai importantă parte a recuperării o constituie procesul de acasă, care poate consolida progresele realizate. Astfel, după 10-14 zile în secția de recuperare, pacientul și îngrijitorul sunt instruiți pentru a continua terapia la domiciliu.