Pentru Anastasia, drumul spre prăpastie a început cu mult timp înainte de a conștientiza pericolul. Deși cei dragi încercau să îi deschidă ochii, ea găsea mereu justificări, comparându-se cu cei din jur pentru a-și liniști conștiința.
„Acel moment al conștientizării s-a întâmplat când aveam 27 de ani. Înainte de asta, tot aveam probleme, dar niciodată nu reacționam la ele. Prietenele mele, oamenii apropiați, îmi spuneau că beau în fiecare zi, dar eu, desigur, negam. Atunci, prietenele mele îmi deveneau dușmani: mă întrebam de ce îndrăznesc ele să-mi spună ce să fac? Le spuneam să se uite la ele, deoarece eu consumam doar vin, în timp ce ele, în zilele de odihnă, puteau să bea ceva tare și să se distreze până dimineața. Această comparare a mea cu ceilalți oameni nu mi-a permis, mult timp, să înțeleg că eu, într-adevăr, am o problemă”, a spus Anastasia Sakhatova.
Punctul de cotitură a venit într-o perioadă vulnerabilă, după un divorț, când dependența a început să îi dicteze ritmul vieții. Nevoia fizică de alcool devenise atât de severă, încât ritualurile matinale aparent banale ascundeau, de fapt, o luptă pentru supraviețuire.
„Prima oară când am realizat că am o problemă a fost în momentul în care am divorțat și am început o altă relație. În această relație, ascundeam faptul că beau mult, ascundeam sticlele în ogradă. Când ieșeam dimineața cu câinele, înțelegeam că eu deja am nevoie să beau. Era ora cinci dimineața și ieșeam pentru că aveam nevoie de alcool. Ajunsesem în punctul în care simțeam că trebuie să beau non-stop, altfel începeam să tremur și să transpir”, a dezvăluit aceasta.
Cea mai grea barieră a fost dărâmarea imaginii de „fată perfectă”.
„În acele momente am sunat-o pe mama și i-am spus că am probleme cu alcoolul. Mama a fost în șoc, deoarece eram o fată exemplară: câștigam bine, eram mereu ascultătoare și responsabilă. Iar acum, îi dădeam un asemenea anunț... Atunci a fost prima dată când am recunoscut, însă am avut un drum lung de parcurs până am plecat la reabilitare”, a notat Anastasia.
Astăzi, Anastasia Sakhatova este un exemplu de putere. Povestea ei reamintește că dependența este o boală, nu o lipsă de voință, și că primul pas spre vindecare este întotdeauna adevărul.