In urma cu cateva zile a fost lansat un film documentar intitulat "Intre fenomen si realitate" care descrie ascensiunea fulminanta lui Dan Balan. Aici, artistul a vorbit despre sacrificiile pe care le-a facut pentru a crea O-Zone. "Putini stiu ca luni bune am mancat numai paine cu rosii si smantana", spune cantaretul in documentar. Acesta adauga: "Iata, insa, ca vine un manager si ceilalti doi care au primit totul de-a gata si spun ca ei vor sa controleze tot. Dumnezeu cu dansii, eu i-am iertat de mult".
Documentarul pare sa fi starnit spiritele fostilor colegi de trupa a interpretului. Dupa ce acum patru zile Radu Sirbu a publicat un manifest pe contul sa de facebook, se pare ca a venit si randul lui Arsenie Todiras sa-si expuna nemultumirea fata de acuzatiile pe care i le-ar fi adus fostul coleg de trupa, Dan Balan:
Uite ce a scris Arsenie Todiras pe contul sau de facebook:
„Am ramas surprins neplacut, contrariat chiar, de confesiunile fostului nostru coleg din trupa O-Zone , Dan Balan, pe care acesta le profera in pretinsul film documentar Intre fenomen si realitate.
Nu doresc in nici un fel sa polemizez cu Dan, macar si din motivul ca insinuarile lui nu sunt probate.
Doresc doar sa-mi expun pozitia in cateva chestiuni de principiu.
Proiectul O-Zone nu anticipa nici in cele mai optimiste prognoze succesul extraordinar pe care l-a obtinut. Initial, problemele drepturilor asupra denumirii, ca si ponderea unui sau altui membru in aceasta afacere, nici nu se puneau. Eram tineri, neexperimentati si doream sa ne afirmam in spatiul cultural romanesc.
Or, in momentul cand se produce ascensiunea fulminanta a formatiei, Dan Balan devine extrem de gelos si conflictual. De altfel, managerul trupei a fost ales de catre Dan si anume el trata cu acesta problemele legate de imagine si de drepturile de autor. Gloria neasteptata l-a facut pe Dan sa regrete ca este nevoit s-o imparta cu ceilalti. S-a intamplat exact ca in cazul devenit proverbial cand doi sau mai multi amici cumpara un bilet ieftin de loterie, fara a crede in sansa castigului, iar cand cade lozul cel mare apar tot felul de intrebari: cine si cat a dat, cine a ales biletul, cine l-a pastrat…
Apropo, despre vagoane si locomotiva. Acest moment este de-a dreptul genant. Personal, recunosc meritul incontestabil al lui Dan, originalitatea lui, valoarea pieselor compuse, insa despre calitatea de locomotiva sau de vagon a unuia sau altuia ar trebui sa se pronunte publicul. Repet, fara intentia de a-i contesta meritul, ca e firesc sa fii laudat si apreciat de altii.
Eram tineri, fara experienta si succesul ne-a naucit. Am comis, toti, greseli, ne-am certat, dar astfel de lucruri se intampla si la case mai mari. Cand ne-am despartit, am propus sa lasam loc de buna ziua si fiercare sa-si caute de drumul sau. Cu atat mai mult am fost surprins ca, dupa ani, Dan rabufneste cu atata rautate si nesimtire.
Am crezut sincer ca, poate, candva, O-Zone va fi reanimat. Acum nu mai cred. Dan nu ne poate ierta statutul de vagoane trase de o locomotiva legendara.
Imi pare nespus de rau de autorul filmului, jurnalista Victoria Cusnir, care, cu siguranta, cunoaste codul deontologic al profesiei sale. Era normal ca, intr-un film adresat publicului larg, sa ne fie si noua oferit dreptul de a ne exprima punctul de vedere. Sublniez: numitul film este o lucrare executata in cel mai cras stil de propaganda sovietica.
In rest, nu-mi ramane decat sa-i doresc lui Dan Balan tot binele din lume. Si sa-i ajute Dumnezeu sa depaseasca frustrarile adolescentei”.
Vezi in filmuletul de mai jos ce spune Dan Balan despre destramarea trupei O-Zone: