"Dupa ce mama n-a mai fost, bunicii au devenit parte din viata mea, incercand sa-l ajute pe tata care ramasese cu doua fetite de 4 si 9 ani. Am simtit ca e firesc pentru mine sa fiu cat mai responsabila pentru sora mea mai mica, pentru care eram ca o mamica, si din dorinta de a-l ajuta pe tata. El nici nu stia ce se intampla in sufletul meu. Nu mai aveam 9 ani. Brusc, aveam 30. Uneori, am protejat-o prea mult pe sora mea. Simteam nevoia sa o protejez de copiii mai mari. Mi-a folosit experienta cand am devenit mama pentru copilul meu. Tata se retragea mereu in biroul lui si scria mereu intr-o agenda. Isi facea mereu calcule, din cauza ca ramasese cu grave probleme financiare. Asta ne-a facut pe noi, copilele de atunci sa luam decizia de a-l ajuta pe tata renuntand la ceea ce ne placea noua mai mult: inghetata. Ne gandeam ca astfel il vom ajuta sa isi rezolve problemele financiare. Tata a observat la un moment dat cand am mers la balci si ne-a rugat cu inghetata si noi am refuzat. In timp, daca iti impui sa te abtii de la ceva, atunci asta devine a doua ta natura. La un moment dat, autosugestia a devenit atat de puternica incat nu ne mai placea inghetata, nu ne mai doream. Tata a aflat cativa ani mai tarziu. A fost piatra de hotar dintre traiul copilului fara grija si responsabilizare, o maturizare", a marturisit Andreea Marin.