De la coafuri sofisticate la tinute cu un oarecare factor wow, multe lucruri sunt etichetate eronat drept haute couture - in realitate insa, conceptul este cat se poate de exclusivist, si tot pe atat de fascinant.
Haute Couture este termenul ce denumeste practica crearii unei piese de imbracaminte special pentru un client, deseori necesitand minimum trei probe. Piesa este conceputa in conformitate cu masuratorile persoanei careia ii este destinata, iar de cele mai multe ori, avand in vedere minutiozitatea lucrului efectuat manual si a materialelor premium folosite, pretul nu este unul fix.
Pentru a fi calificat drept casa haute couture, un brand are nevoie sa intruneasca o serie stricta de conditii. In primul rand, trebuie sa fie acreditata de „Chambre Syndicale de la Haute Couture Parisienne”, o ramura a „Fédération Française de la Couture, du Prêt-à-Porter des Couturiers et des Créateurs de Mode”. Apartenenta de CSHCP, ce este castigata in urma unui proces de admitere riguros, asigura brand-ului protectie legala, posibilitatea de a prezenta colectii in cadrul Saptamanilor Modei Couture de la Paris, precum si distinctia de a-si eticheta oficial creatiile drept haute couture.
CSHCP cuprinde un numar limitat de membri de elita, structurati pe trei nivele:
>> Casele couture cu traditie, precum Chanel, Christian Dior, Giambattista Valli, Givenchy, Jean Paul Gaultier sau Maison Margiela - aceste brand-uri opereaza in ateliere pariziene cu un minimum de 15 angajati full-time, produc manual creatii made-to-measure, si prezinta cate doua colectii (a minimum cate 50 look-uri) pe an (una pentru fiecare sezon), in cadrul Saptamanii Modei Couture de la Paris.
>> Casele couture straine asociate includ Armani, Elie Saab, Versace si Valentino - acestea trebuie sa respecte aceleasi criterii pentru a-si asigura apartenenta de CSHCP.
>> Casele couture invitate, ce includ nume precum Iris Van Herpen, Maison Rabih Kayrouz, Zuhair Murad sau Marco Zanini, adera la aceleasi reguli de baza, fara a garanta insa cate o defilare pe sezon.
Alaturi de acestea, exista o serie de ateliere independente de haute couture, specializate in tehnici de brodare, de creare a volanelor, sau de paietare. Multe dintre acestea, precum Maison Lemarié, (specializata in aplicarea penajului), sau Maison Lesage (broderie), au o traditie de peste 100 de ani, pastrand vii tehnici artizanale transmise din generatie in generatie.
Pretul ridicat (rareori scazand sub 20.000 Euro), durata de asteptare pana ca tinuta sa poata fi purtata (ce include multiple vizite la atelier pentru probe), precum si nou-instalata abundenta de piese prêt-à-porter realizate la standarde extrem de inalte, au facut ca pe durata anilor 1940-1990, numarul atelierelor haute couture sa scada dramatic. De-a lungul ultimelor doua decenii insa, intr-o miscare paradoxala fata de situatia economica globala precara, industria couture si-a recastigat din popularitate, dovedind ca este cu atat mai relevanta in situatii de criza.
In prezent, industria couture prospera: conform unui raport publicat de Women’s Wear Daily in ianuarie, Chanel a inregistrat in ultimul an un record de vanzari in aria haute couture, in timp ce Valentino si Armani au raportat de asemenea incasari relevante.
Motivele acestei prosperitati? In primul rand, piata couture a devenit in ultimele decenii mult mai accesibila. Daca in trecut, creatiile made-to-measure erau realizate aproape exclusiv pentru o clientela europeana de varsta a doua, in prezent, elita generatiei noi a prins gustul pieselor bespoke. Conform Women’s Wear Daily, clientii tineri, in special din China, dar si din restul continentului asiatic, sunt responsabili pentru o crestere considerabila de venit a industriei.
In al doilea rand, designerii sunt din ce in ce mai dispusi sa isi focalizeze fortele catre haute couture a - Jean Paul Gaultier este un exemplu perfect: designerul si-a prezentat anul trecut ultimul show prêt-à-porter, urmand sa isi dedice intreg timpul atelierului sau couture.
O explicatie pentru afinitatea designerilor pentru aceasta nisa a industriei modei este libertatea pe care o ofera. Creand piese direct conform specificatiilor clientului, se elimina o serie de factori:
In primul rand, datorita faptului ca designerul de couture vinde direct clientului, nevoia unei investitii masive dispare, spre deosebire de industria prêt-à-porter, in cazul careia crearea a milioane de piese necesita o investitie initiala considerabila.
In al doilea rand, business-ul couture este unul simplu si la obiect. Designerii nu sunt obligati sa multumeasca presa internationala si retailerii din toate colturile globului, fapt pentru care uneori este nevoie de varii compromisuri. Acest argument este valabil si in cazul defilarilor couture, printre invitatii carora se afla in majoritate clientela principala a creatorului, si numai un numar foarte mic de editori.
Un ultim motiv incontestabil ca industria couture este in prezent mai relevanta ca niciodata? Urmand exemplul lui Raf Simons, care in 2012 si-a prezentat prima colectie pentru Dior in cadrul Saptamanii Couture, John Galliano a ales ca defilarea sa de debut pentru Maison Margiela (show-ul cel mai anticipat si intens urmarit al anului, gratie revenirii triumfatoare a designerului), sa fie - ai ghicit! - Haute Couture.
