Mamicile povestesc...
Citeam prima poveste publicata pe site-ul perfecte.md si chiar eram in soc, sarmana. Am vrut si eu sa mi spun experienta mea.
Am 2 copii si ambele nasteri au fost diferite, prima la 23 de ani. Priveam la televizor cum nasc femeile si plingeam in toata ziua, inchipuindu-mi cum o sa mor la nastere, ( ca -n seriale) sau o sa am complicatii, plingeam intr-una de frica. Cind am inteles ca mi-a venit timpul, eram singura in casa. Durerile erau insuportabile. Ma gindeam la un singur lucru, doamne, cum sa ajung oare pina la telefonul fix sa sun. Am cazut in genunchi de durere, eram la bucatarie, telefonul in camera. Acasa nimeni. Contractiile erau atit de puternice ca ma gindeam ca mor. Imi parea ca mi se rupea burta, si picioarele nu le simteam. Incet m-am tirit pina in camera si am sunat sotul. Plingeam si el nu prea a inteles ce am spus ,dar a pribluit. Nu puteam sa astept 2 ore pina ajunge asa ca a venit in ajutor nanasul care m-a si dus la spital si mai in gluma mai in serios, imi tot zicea ca am voie sa stric ce vreau in masina, ca el e deprins deja(are 2 fete). Cind am ajuns la spital, medicul mi-a zis ca deschiderea e 4 -5 degete si ca o sa nasc repede. Cred ca au glumit. Eram acolo la 9 seara, medicul mi-a zis ca la 2 noaptea nasc. Imi tot punea injectii in uter sa-mi usureze putin durerile, si asa din 2 in 2 ore, cred ca mi-a pus vreo 4 injectii. Durerile erau insuportabile si unica mea dorinta era sa ma intind pe podele, imi pareau foarte reci, dar sotul nu mi dadea voie. Tare voiam sa rup posterele de pe perete, credeam ca o sa ma simt mai bine. Medicul ma tot punea pe scaun, imi tot zicea sa rab sa rabd si iar sa rab. Ma punea sa respir corect, da eu de unde era sa stiu cum era corect. De aratat nu-mi arata nimeni numai ordine dadeau.
Strigam si-mi parea ca daca strig imping corect, dar si aici greseam. Pacat ca nimeni nu voia sa-mi arate. De comentat toti is buni, dar de ajutat nimeni. Si asa in chinuri insuportablie am ajuns la ora 8 dimineata. Rugam in genunchi sa-mi faca anestezie sau sa ma ajute sa nasc mai repede dar nimeni nu voia, argumentul fiind: esti tinara, ai 24 de ani, rabda, ai vrut copii amu rabda si taci. La 8 dimineata au ascultat inima copilului si au inteles ca bataile sint slabe de tot si ca bebeul sarmanul a obosit si el si medicul in sfirsti a hotarit sa-mi puna masca de oxigen, findca copilul nu mai avea aer, si ma taie. Dupa 18 ore de chinuri sotul, tinindu-ma de miina mi-a zis ca-i vede capul bebeului si m-a rugat sa mai imping odata. Nu stiu de unde am gasit putere si am impins: am simtit doar cum iese cineva , exact ca un pestisor, si gata, durerile s-au temrinat. Cind m-au cusut nu am simtit nimik, medicul la sigur mi-a pus anestezie, i s-a facut mila de mine.
Tin minte cum mi-au pus odorasul pe piept si m-au intrebat daca mai vreau sa nasc odata, si n-o sa ma credeti, nu mai simteam nimik, toate chinurile parca au fost sterse cu bureta, si zimbind le-am raspuns ca mai vreau. Cind tii in brate asa o fiinta mica de 3 kg , asa de neajutorat si de neputincios, intelegi ca esti titanul lui ,esti Mama,esti totul pentru el. Atunci dispare durerea, care pina la urma iti lasa doar un gust amar.
Al 2 bebe l-am nascut peste 6 ani si a fost la fel de dureros. Nu voiam sa fac anul nou in spital asa ca am rugat sa nasc pe 29, ca sa dorm linistita acasa pe 31 decembrie. Asa ca medicul mi -a rupt apele si m-a conectat la un aparat care arata intensitatea cotractiilor si bataile inimii, mi-au zis sa maninc ciocolata neagra si multa apa sa beau, chipurile ajuta la nastere, nu am intrebat cum, pur si simplu mincam ciocolata neagra, desi la moment nu voiam deloc.
La inceput era suportabil dar incetisor incetisor contractiile s-au indesit si , mama mama, credeam ca pina aici mi a fost norocul. Am avut noroc de un medic extraordinar care m-a sustinut destul de mult, m-a ajutat , s-a comportat cu mine foarte frumos. E un adevarat maestru. Atitea cuvinte bune, cuvinte de incurajare n-am auzit niciodata de la nimeni, s-a asezat in fata mea, pe mine m-a asezat pe scaun si ma ajuta sa imping, imi zicea chiar ca daca sint suparata pe el, pot sa-l lovesc.
Mi-a facut masaj la spate, ma ajuta sa imping si respira odata cu mine. Desi am primit anestezie in mina, contractiile le simteam foarte bine si durerile nu ma lasau. speram doar ca o sa fie asa cum a spus medicul, imping de 4 ore si a 5 ma pune pe masa de nasteri si gata, bebeul se naste. Din cauza anesteziei eram constienta pe jumate, dar tin minte cum au hotarit sa ma taie fiindca bebeul avea cordonul ombilical de 2 ori in jurul gitului, timp mult nu aveau asa ca asta a fost insuportabil de dureros: cu o miina doctorul taia cu alta scoatea copilul. Tin minte senzatia de carne rupta pe bucati, mai bine zis sfisiata. a fost teribil, au pus copilul pe piept, era vinat, nu plingea. Medicii repede i-au adminstat vitamina K pentru a stabiliza bebeul si mi l-au pus pe piept. M-au intrebat daca mai vreau o anestezie , sau rabd sa ma coase constient. Dar nu mai puteam, asa ca am rugat inca o anestezie. M-am trezit peste 3 ore, ma durea tot, dar rasplata a fost pe masura, fetita mea era sanatoasa si dormea linistita linga mine:)
Daca esti insarcinata, ai avut deja o nastere sau ai trecut printr-o experienta de viata puternica si crezi ca merita sa o impartasesti cu cititoarele noastre, scrie-ne istorioara ta si povesteste-ne trairile tale bune sau rele, clipele unice traite la maxima intensitate. Asteptam cu nerabdare sa ne scrii pe adresa perfecte@perfecte.md cu subiectul "Poveste adevarata".