Mamicile povestesc...
"Buna, cu 11 luni in urma am devenit si eu mamica... :-)
Prima sarcina, prima nastere atatea emotii pozitive ... Am avut o sarcina usoara si foarte frumoasa, cu o mica exceptie, la termenul de 12 saptamani am fost internata in spital cu risc de pierdere de sarcina, dar totul a fost bine, nimic grav. In timpul internarii in spital am avut ocazia sa merg la cursuri pentru gravide ( gratis) care se petreceau in incinta spitalului ( in salon a venit o doamna si ne-a invitat). De mirare mi-a fost faptul ca din tot spitalul plin cu femei gravide, la acest curs eram numai eu ( eu inteleg ca exista multa informatie pe internet, dar o intrebare pusa direct si primind un raspuns prompt are o eficienta mai mare), mai tarziu a mai venit o viitoare mamica. Insa doamna Psiholog nu s-a mirat si a inceput cursul cu mine de una singura, careia si-i multumesc pentru ceea cum mi-a vorbit despre sarcina si nastere, anume aceasta doamna psiholog mi-a bagat in cap ca nasterea trebuie sa fie naturala si eu trebuie sa tin controlu asupra mea, sa fiu puternica, sa gandesc pozitiv, si sa nu ma compar cu alte femei insarcinate, ca graviditatea este diferita de la femeie la femeie. Apoi a venit o tanara specialista care ne-a raspuns la toate intrebarile, ne-a dat lista cu lucrurile pentru bagaj cu care trebuie sa venim la maternitate, la urma ne-a facut si o excursie prin salile de nastere.
Nasterea s-a inceput destul de calm :-). M-am trezit pe la 3 noaptea cu o durere in partea de jos la burta, am mers la baie si am observat ca s-a eliminat dopul gelatinos, a fost primul semn ca se apropie nasterea. Abia ziua pe la orele 15.00 s-au inceput contractiile din 30 in 30 minute, apoi mai des si mai des, pe la orele 20.00 erau din 5 in 5 minute. Am chemat salvarea, la 21.30 eram in sala de nastere, noroc ca in a cea seara de vara a plouat si s-a racorit, stateam numai langa geam si mi se parea ca suport mai usor contractiile, moasa statea si ea langa mine si respira in rand cu mine, imi facea masaj la spate si m-a sustinut tot timpul.
La 22.00 a venit medicul, m-a controlat si mi-a zis ca deschiderea e de 3 cm, stiind ca intr-o ora se deschide 1 cm, am facut eu calculele ca pana la 10 cm mai am mult, dar peste o 2 ore situatia s-a schimbat brusc, medicul si moasa nu s-au asteptat, erau deschisi toti 10 cm, dar dupa a lor nu era prea bine aceasta deschidere rapida, dar contractiile continua, m-au culcat pe pat si mi-au propus sa-mi puna anestezie, ca sa nu-mi pierd din puteri, am acceptat, am adormit ( nu pot sa va zic cat, ca ceasul de pe perete nu functiona :-)).
La un moment m-am trezit brusc, si medicul imi zice: " e timpul sa nasti". M-au mutat pe masa de nastere si asteptam indicatiile medicului, si a moasei, aici totul a decurs foarte repede, eu nu m-am asteptat ca va fi asa de repede. La un moment dat am ridicat capul mai sus si am vazut talpitele :-))), si nu puteam sa cred ca era fetita mea, am inceput sa plang si sa o cer, mi-au pus-o pe burta, am sarutat-o si parca nu mai exista nimeni in jurul nostru :-). Am nascut la ora 1.35, tot procesul a durat 4 ore jumate, cred ca a fost ok fata de alte mamici care se chinuie mai mult.
Rupturi nu am avut, fiindca fetita nu era mare. Apoi o sora medicala m-a servit cu un ceai foarte gustos, eu mi-am scos covrigeii, am prins la puteri putin, apoi mi-au dat puiul sa-l alaptez, o senzatie de nedescris :-), dupa ce fetita a mancat, eu am inceput sa-i fac poze, video :-) eram foarte fericita ca uitasem ca trebuie sa anunt familia, sora medicala m-a intreabat de ce nu-mi sun familia? In acea noapte nu am mai putut dormi, stateam si imi admiram minunea mea. :-)
Dupa ce am nascut, moasa s-a apropiat si mi-a multumit ca am fost rabdatoare si am ascultat indicatiile lor. Si eu i-am multumit pentru suport si pentru vanataile facute de mine la bratul ei.
Cum am ramas insarcinata, m-am rugat sa am o nastere naturala si usoara. Cred ca un rol important a jucat psihologul de la cursurile pentru gravide, am gandit pozitiv, am ignorat informatia negativa despre nasteri, am privit numai lucrurile frumoase, am fost activa pe parcursul sarcinii.
Doresc tuturor viitoarelor mamici sa aiba nastere usoara si copii sanatosi si sa mearga la cursuri pentru gravide, se merita!"
Ai trecut printr-o experienta de viata puternica ( casatoria, nasterea unui copil, certuri, divort sau alta situatie emotionanta) si crezi ca merita sa o impartasesti cu cititoarele noastre, scrie-ne si povesteste-ne trairile tale bune sau rele, clipele unice traite la maxima intensitate. Asteptam sa ne scrii pe perfecte@perfecte.md cu subiectul "Poveste adevarata".