Mamicile povestesc...
La inceput a fost o mare dorinta si dupa 9 luni de asteptare s-a nascut Vladut - un copil ca toti copiii - frumos, dorit si minunat. 22.11.2012
Ne-am trezit cu sotul pe la 7 dimineata (parca aveam o senzatie neplacuta, nu pot sa spun ca era durere) si am decis cu sotul ca sa nu mai asteptam, ci sa mergem la maternitate. Pierdusem dopul gelatinos cu o zi în urma si o prietena mi-a spus: in noaptea asta, maxim miine nasti, asa ca trebuie sa te odihnesti !
De emotii, nu am reusit sa luam nici micul dejun, o greseala foarte mare pe care am facut-o, pentru ca am avut nevoie mai tirziu de forta. Nu reuseam sa ma imbrac, ma gindeam doar cum va fi ? usor sau greu ? Stiam doar ca daca contractiile vor deveni tot mai dureroase, atunci voi incepe sa pun în practica pozitiile de travaliu si exercitiile învatate la cursurile pentru viitoare mamici. Ma linistea doar faptul ca ce avea sa se intimple va fi o mare bucurie si cea mai frumoasa zi din viata mea. Stiam ca o sa nasc, ca în sfârsit o sa nasc, eram si entuziasmata si speriata si nerabdatoare in acelasi timp, cel mai important e ca sotul era linga mine (sarmanul avea frica si emotii mai mari decit mine).
Norocul meu a fost ca m-am aflat toata sarcina peste hotare, si am nascut intr-o clinica moderna cu o deservire impecabila, acele asistente medicale care m-au ajutat sa fac din nasterea primului meu fiu cea mai frumoasa experienta din viata mea, nu le voi uita niciodata.
Pe la 8 dimineata am ajuns la maternitate, dupa un control, aveam deja colul dilatat cam 2-3 cm. Asa ca m-au trimis imediat la un aparat unde m-au tinut aproape 10 min, acolo mi-au monitorizat intensitatea contractiilor in concordanta cu bataile inimii bebelusului meu si miscarile lui. Dupa care am mers in sala de nastere. Am facut un dus (salonul de nastere era dotat cu o camera de baie) si asteptam cu nerabdare urmatoarele instructiuni. Mi-au montat epidurala pe la 10 si cred ca usurarea pe care am simtit-o m-au ajutat mult, simteam contractiile dar fara durere. Pe la 11 si jumatate mi s-au rupt apele si imi ziceam ca mai am foarte putin pina sa-mi string in brate micutul meu si s-a nascut baietelul nostru la 13:45.
Moasa m-a ghidat cum sa respir, cind si cum sa ma fortez. Ea m-a intrebat de citeva ori daca nu vreau ca sa trimita pe cineva sa-l cheme pe sotul meu - sa ma sustina, eu am refuzat. Nasterea propriu-zisa a fost într-adevar frumoasa. Nu simteam decât dorinta lui de a se naste si am împins cu atât entuziasm ... si dupa o mica incizie Vladutu nostru s-a nascut, cu un strigat puternic de barbat... l-am vazut prima data ... i-am vazut spatele si funduletul cum ies la lumina...mi l-au pus pe piept, o senzatie de neuitat, o bucurie imensa amestecata cu lacrimi de fericire... Fara sa îmi zica nimeni nimic am stiut în acel moment ca este un copil perfect - cel mai iubit dintre paminteni !!!!
Vladut s-a nascut un copil perfect sanatos de 4.135 de kg si a luat nota 10 la nastere.
Daca esti insarcinata, ai avut deja o nastere sau ai trecut printr-o experienta de viata puternica si crezi ca merita sa o impartasesti cu cititoarele noastre, scrie-ne istorioara ta si povesteste-ne trairile tale bune sau rele, clipele unice traite la maxima intensitate. Asteptam cu nerabdare sa ne scrii pe adresa perfecte@perfecte.md cu subiectul "Poveste adevarata".