„Când eram mică eram foarte neascultătoare și ori de câte ori tata îmi spunea că nu e voie, eu mă întorceam și făceam exact ceea ce nu e voie, chiar dacă luam bătaie, eram pedepsită. Părinții credeau că eu am vreo dizabilitate psihică, că trebuie să mă ducă să mă lecuiască. Au mai urmat niște valuri de bătaie și mama la un moment dat îmi spune: <<Nu știu ce îmi pare că atunci când erai micuță tot aveai oleacă de sindrom>>”, a spus răzând Ludmila Adamciuc.
Gluma amară a copilăriei avea să prindă alte sensuri peste ani, când Ludmila a aflat că fiica sa, Beatrice, are sindromul Down. Vestea a venit pe neașteptate, într-un moment fragil al vieții.
„Vestea că Beatrice are sindromul Down a fost „luată” de Ghenadie. El a mers la centrul de genetică și mi-a zis asta la telefon, fiind în troleibuz, în drum spre casă. Eu am plâns, dar noi în momentul acela eram atât de reci, parcă și străini față de diagnoză și unu față de altul, că fiecare și-o trăit tragedia în sinea lui. Însă eu am fost cea care de câteva ori am făcut trimitere și am acuzat că „Asta-i precis din cauza ta”. El asta nu mi-a zis niciodată”, a recunoscut Ludmila.
Durerea a fost dublată de dezechilibrul emoțional de după naștere și de distanța care se instalase în cuplu.
„Eu eram atât de rănită atunci, plus la asta hormonal eram instabilă după naștere. Și ca femeie, fiind mai extrovertă despre asta mai mult vorbeam. Poate în sinea lui și el m-a învinuit pe mine, dar el despre asta nu mi-a spus”, a notat Adamciuc.
Povestea lor de familie a început devreme:
„Noi am devenit părinți foarte repede. Eram ambii studenți, eu lucram în resurse umane și tu...”
„Eu eram antreprenor”, a completat Ghenadie, soțul Ludmilei.
Cu sinceritate, Ludmila a recunoscut transformarea profundă prin care a trecut relația lor.
„Dacă să mă gândesc la relația noastră din prima săptămână de când a apărut Betty și ultima săptămână, acum, eu înțeleg, chiar dacă aparent credeam că noi atunci suntem în floarea iubirii și a pasiunii, acum pot să spun cu certitudine cât de depărtați și de reci eram atunci”, a afirmat ea.
În timp însă, fiica lor i-a apropiat:
„Pe parcursul anilor, Beatrice ne-a conectat, ne-a făcut să ne ascultăm și să ne auzim. Și chiar dacă nu mai este acel grad de dopamină și fiori care erau la început, noi acum chiar simțim că suntem un tot întreg”.
Ludmila Adamciuc a vorbit și despre aprecierea pe care i-o poartă soțului său.
„Eu nu i-am spus lui niciodată, dar faptul că, am trecut și suntem azi aici unde suntem, și cu ONG-ul pe care îl avem și abilitățile Beatriciei, în mare parte, se datorează înțelepciunii lui. A avut capacitatea să-mi lase spațiu de tragedie, dar să continue să mă iubească și să-mi fie alături. Realitatea familiilor care au copii cu dizabilități, din păcate, de multe ori se destramă, bărbații pleacă, rămân femeile cu copiii”, a notat Ludmila.
Femeia a recunoscut și dificultățile personale de la începutul maternității:
„Eu eram destul de grea la început. Pe lângă diagnoza pe care o avea Beatrice, eu ca om eram foarte grea la început”.
Nici reacțiile celor din jur nu au fost ușor de digerat:
„Primele reacții despre dizabilitatea fetiței au fost foarte protectoare pentru mine, atât din partea mamei, a tatălui, a părinților soțului. Toți au început să trateze subiectul ca o normalitate, chestie care pe mine mă deranja la un moment dat. Doar peste câțiva ani, am aflat că și mama avea isterie, că a avut perioada ei de plâns și de jale”.
Ludmila Adamciuc a mai subliniat:
„Eu am avut o perioadă în care credeam că viața mea s-a oprit, niciodată n-o să mai fie așa cum eu mi-am imaginat-o. Real, eu credeam că de azi înainte o să fiu eu, copilul, soțul și în casă”.
Ludmila Adamciuc este cunoscută în mediul online datorită eforturilor pe care le depune pentru a familiariza publicul care o urmărește despre copiii cu Sindromul Down, din care face parte și fetița acesteia de șase ani, Beatrice, cunoscută ca și #prietenamea.
SURSA FOTO: INSTAGRAM
