Acum copilul e in pragul adolescentei si langa el tatal sau, scriitorul Andrei Strambeanu, se simte mereu tanar.
Fiul scriitorului este un copil obisnuit, cu aceleasi necesitati si ocupatii ca toti adolescentii din ziua de azi. „Acum Andrei invata, e in clasa a VI-a. A inceput sa prinda cate un pic gustul muncii, la scoala. Pana nu demult credea ca Internetul este cel mai important. Asta a venit din propria lui initiativa, din notele proaste, din certurile noastre si tot asa.”
Chiar daca adolescenta este o varsta tranzitiva si perioade dificile nu sunt excluse, scriitorul marturiseste ca: „Observ cum se maturizeaza si prinde la minte. Eu personal, am inceput sa realizez aceste lucruri in clasa a VIII. El, in clasa a VI-a, este deja responsbil. Totusi, copiii trebuie supravegheati. Nu zic de piscat, pentru ca acum sunt cu totul alte vremuri. Nu stiu cum sa explic toate acestea, dar noi inainte credeam in viitor, ceea ce nu pot sa spun de vremurile noastre. Feciorul meu vrea sa plece in Canada. Nu vede nicio perspectiva. M-am ingrozit, am plans cand mi-a spus. Am murit.” marturiseste scriitorul.”
Andrei Jr. a mostenit capacitatile si pasiunile tatalui sau. „Nu stiu ce o sa invete, dar cu siguranta, ceva uman. Ii place istoria, astronomia. Sigur nu va merge spre matematica. Eu incerc sa il influentez cumva sa mearga pe drumul corect, eu fac totul pentru asta. El nu duce lipsa absolut de nimic. Eu nu o sa fiu vesnic, iar el va trebui sa se descurce.”
A devenit tatic destul de tarziu si spune ca probleme de comunicare au fost foarte greu de evitat. „E alta generatie. Sigur, el se uita la mine ca la Tutankhamon. Eu cand ii povestesc despre adolescenta mea, el nici nu-si poate imagina ca asa ceva a existat. A inceput deja sa-si puna intrebarea: Cat va dura raiul acesta de la taticul.”
Cheia unei relatii bune intre parinti si copii, spune scriitorul, este familia. „Ea este baza bazei. Niciodata copilul nu trebuie sa-si simta parintii separati. Eu m-am straduit sa le ofer tot. Copiii mei sunt foare rasfatati. La varsta mea, ma uit la el ca la ochii din cap si sunt gata sa-i dau tot. Dar… nu intotdeauna dragostea asta e cu folos.”, a conchis Andrei Strambeanu.