Calitatea timpului, nu cantitatea
Se vorbește mult despre timpul petrecut cu copilul, dar problema reală e alta: calitatea acestui timp.
„Pentru că părinții pot sta ore în șir lângă copil, dar fără să fie cu adevărat prezenți. Copilul e acolo, poate chiar încearcă să interacționeze, iar părintele e pe telefon și crede că „petrece timp” cu el. Dar, în realitate, nu există conexiune. Poți avea 10 minute în care ești complet acolo - îl privești în ochi, îl asculți, intri în jocul lui - și acelea valorează mai mult decât ore întregi de prezență superficială”, a spus Anna Smolnițchi, jurnalistă.
Conexiunea din perspectiva copilului
La mulți dintre părinți apare întrebarea - Cum ne conectăm cu copilul din perspectiva lui, nu doar din a noastră? În acest sens, invitata a explicat:
„Pentru că noi avem tendința să credem că el trebuie să ne asculte, să ne înțeleagă, să facă ce spunem. Dar copilul are propriile emoții, propriile nevoi, propriul ritm. De exemplu, când copilul vine și spune: „Uite ce am făcut!” - acela e un moment esențial. Dacă nu ridici ochii din telefon, mesajul pe care îl primește este că nu e important. Și nici nu e vorba să-i spunem automat „bravo”. Pentru că asta poate crea dependență de validare. Nu trebuie să-l obișnuim să caute mereu aprobare externă. Punem întrebări. Ne arătăm interesul real: „Ce ai desenat?”, „Cum ai gândit asta?”, „Ce a fost mai greu?” Astfel mutăm atenția de pe rezultat pe proces”.
„Scopul nu e să creăm copii dependenți de laudă, ci copii care învață și cresc.Să fie interesați de proces, nu doar de confirmări. Unii cred că trebuie să fie mereu „distractivi”, să stea pe covor și să se joace ore întregi, chiar dacă nu le place. Dar copiii nu au nevoie de animatori. Au nevoie de prezență autentică. Dacă tu ești acolo, chiar și simplu, e suficient. Poți intra în jocul lor în mod natural, fără să te forțezi”, a continuat Anna.
Copiii fără ecrane
Mulți părinți se întreabă ce fac copiii fără ecrane, dar realitatea este că ei își găsesc singuri ocupații.
„Mulți părinți întreabă: „Dar ce fac fără ecrane?”. Răspunsul e simplu: copiii găsesc. Trăim într-o lume digitală. Dar trebuie să le arătăm copiilor că telefonul este un instrument, nu o sursă principală de distracție. Platformele sunt create să ne țină acolo. Oferă dopamină, recompensă rapidă, continuă. Iar copiii sunt și mai vulnerabili, pentru că nu au încă dezvoltat autocontrolul. Ei reacționează emoțional și pot deveni dependenți mult mai ușor”, a notat invitata.
Problema e accesul la conținut nepotrivit; soluția e echilibrul. Contează calitatea timpului, nu cantitatea, subliniaza jurnalista:
„Atunci apare problema conținutului. Accesul nefiltrat la informații care nu sunt potrivite pentru vârsta lor. Uneori află lucruri prea devreme, fără context. Nu interdicție totală, dar nici libertate totală. Apropo de asta, recomand un serial foarte bun - „Generația Alpha”. Este un proiect autohton, educativ, care arată exact provocările copiilor crescuți în era digitală. În concluzie, nu e despre cât timp petrecem cu copiii, ci cum îl petrecem. Prezența reală, autenticitatea și limitele sănătoase fac diferența”.
