„Nihil este un scurtmetraj de care părintele demult îmi vorbea, iar eu sunt foarte mulțumitor părintelui pentru că eu niciodată nu am descoperit în mine atâta interes pentru spiritualitate, n-aș spune religioasă, dar credință. Filmul ăsta are, de fapt, un generic care sună cam așa, <<Noi nimic nu luăm cu noi>>”, a povestit regizorul Mihai Țărnă.
În esență, filmul „Nihil” este o reflecție despre efemeritate, despre cât de mult alergăm după bunuri materiale, uitând că ce rămâne cu adevărat sunt emoțiile și amintirile.
„Stănescu spunea o vorbă extraordinară - „După noi rămân doar sentimente”, și e corect, după noi rămân doar vorbe sau stări emoționale. Îți aduci aminte de actori, de profesori care nu mai sunt, și astfel îți aduci aminte și de-o stare. Asta cam a fost și tema filmului Nihil, care vine din latină, „Nihil Sine Deo”, în traducere: <<Nimic fără Dumnezeu>>”, a explicat regizorul.
Titlul filmului a rămas simplu „Nihil”, pentru că, spune regizorul:
„Până la urmă, nimic devenim, și chiar și atunci când avem, cred că nu avem nimic. E o chestie așa mai filosofică, paradoxală, dar și lumea e paradoxală”.
Inspirația a venit dintr-o reinterpretare personală a istoriei biblice a lui Adam și Eva.
„Am luat ca bază istoria biblică a lui Adam și Eva și am rescris-o altfel un pic. Acest interes pentru măr, doar de acolo se stârnește totul, curiozitatea asta câteodată care nu ne-a neliniștit în decursul secolelor. Ea este și benefică pentru mine, fiindcă uite unde ne-a adus curiozitatea omului”, a afirmat Mihai Țărnă.
Filmările au avut loc în locații cu încărcătură spirituală - în special la Biserica de Lemn, iar atmosfera a fost una aparte.
„Am filmat patru zile în Biserica de Lemn și eu patru zile am pus muzică bisericească, fiindcă filmul este fără cuvinte, fără sunet. Am înregistrat câteva voci aparte în studio. Noi lucram așa, într-o stare plăcută, creștină și eu vedeam cum chiar și băieții care erau cu cablurile mergeau ritmați după muzică. Le puneam coruri grigoriene, coruri bulgare, georgiene. A fost bisericesc, a fost corect, nimeni nu își permitea să strige, vorbeam în șoaptă”, și-a amintit regizonul.
Pentru secvențele mai senzuale, regizorul a optat pentru un alt platou de filmare:
„Aproape totul s-a filmat la Biserica de Lemn, și doar unele scene care sunt un pic mai senzuale, le-am filmat la Moldova Film într-un studiou, fiindcă n-ar fi fost okey”.
„Una dintre cele mai frumoase reacții la scurtmetraj a venit din partea jurnalistei Angela Aramă.
„Angela Aramă mi-a zis: „Voi ați filmat o rugăciune” și asta e într-adevăr corect, căci pentru mine un film sau un spectacol se roagă pentru ceva, iar noi ne rugăm pentru o calitate care ne lipsește, fiindcă, de fapt, toată istoria lumii a fost compusă din erori, noi astfel și am avansat”, a spus Țărnă.
Iar ceea ce definește cu adevărat un act artistic, crede regizorul, este gândul din spatele lui:
„Eu cred că dacă într-o operă artistică există un gând, el generează sute de gânduri, altfel, nu are cum să se întâmple această contaminare sentimental, alții citesc arta foarte rezonabil. Filmul, de fapt, pentru mine este o oglindă, și cred că ar fi fain să ne uităm spre noi, pentru că foarte des privim spre alții și foarte rapid îi judecăm. Pe când noi suntem cine știe la ce depărtare de omul ăla la care nouă ne pare că e lipsit de niște momente morale. Totul e foarte subiectiv și noi repede ne aruncăm în mrejele plăcerii de a crede că noi suntem mai buni, nu trebuie”.
Mihai Țărnă este un cunoscut regizor de teatru și film basarabean, director artistic al companiei „Teatrul fără nume” din Chișinău. Predă Arta Actorului la Institutul Internațional de Film de la Paris, e implicat în proiecte de film, montează spectacole la Chișinău și în alte orașe europene.
SURSA FOTO: GOOGLE
