Acesti oameni sustin ca sarbatoresc femeia in fiecare zi si se intreaba retoric de ce ar face-o doar intr-un anumit moment al anului? Dragilor, va zic atat, 8 martie nu a deranjat niciun barbat sa-si imbratiseze femeia iubita mai cu foc si in alte zile ale anului. Va interzice 8 martie sa daruiti flori pe 10 februarie? Nu. Si atunci care este problema? Femeile doresc sa fie speciale si iubite chiar si atunci atunci cand sunt speciale si iubite. Ele se hranesc spiritual cu iubire. Un spor de dragoste de 8 martie nu strica. In plus, ideea de 8 martie nu consta in a neglija femeia restul anului. Dimpotriva.
Pe de alta parte, barem o data pe an trebuie sa realizam ca desi noi respectam si iubim femeia, sunt foarte multi care nu o fac. Femeia mai are mult de tras de pe urma barbatilor in multe locuri de pe glob. Asa ca, celebrati, oameni buni, 8 martie pentru ca femeile au nevoie de aceasta sarbatoare. Imi pare rau ca s-a creat un curent anti 8 martie. Pacat ca si unele femei au aderat la aceasta tendinta. Atunci cand perfecte.md m-a intrebat daca vreau sa scriu un articol despre cele 8 femei din viata mea, raspunsul nu putea fi decat unul singur: Da!
Mama
Ce inseamna mama pentru mine? Omul suprem. Nu exista persoane cu virtuti mai mari decat mama. Uniunea Sovietica, 8 martie 1984, o tanara cu ochii mari, albastri este internata in maternitatea din orasul Rezina. Urma sa aduca pe lume primul ei copil. Desi pe vremea aceea nu erau aparate care sa indice sexul bebelusului, toti ii spuneau ca o sa aiba o fetita. M-am nascut... eu. Si nu pe 8 ci pe 10 martie. Presupun ca am chinuit-o mult pe mama. Ce i-a ramas in suflet din acel chin? O mare, o uriasa dragoste pentru copilasul ei, pentru primul ei bebelus? Cum sa nu-ti iubesti mama in aceste conditii? Cum sa nu te stranga pe la spate cand ti-o amintesti tanara, frumoasa, in fata oglinzii, pieptanandu-si parul frumos? Cum sa nu vrei sa revii in copilarie sa te mai priveasca o data in ochi, sa-ti mangaie carliontii si sa-ti spuna nimicuri la ureche? Asta este mama mea. La fel de frumoasa, la fel de buna ca in prima zi din viata mea. Nimic nu s-a schimbat de cand m-a luat pentru prima data in brate si m-a pus langa ea. Nici nu o sa se schimbe atata timp cat traiesc.
Maia
Nu stiu cum sunt alti barbati. Nu stiu ce fel de relatii au cu sotiile, iubitele lor. Eu insa am luat potul cel mare. Este atat de placut, misto, reconfortant, distractiv sa fii sotul ei, incat de multe ori mi-e frica de ce se putea intampla daca in ziua aceea nu-mi luam inima in dinti ca sa o invit in oras... Ea era ca un ghiocel in flacari. Delicata, cu parul rosu prins in coada la spate - o floare nevinovata de primavara. Totul mi se parea special la ea. Cum isi tinea capul usor intr-o parte cand cadea pe ganduri. Cum apuca lucrurile cu degetele finute. Cel mai mult m-a uimit felul in care privea lumea. Nu exista ochi mai mari si mai frumosi ca ai Maiei. Am vrut sa ma priveasca toata viata. Sunt sigur, de ei m-am indragostit la prima vedere. Am fost un fraier ca am asteptat vreo cateva zile pana sa imi fac curaj sa o invit in oras. am ratat cateva zile in care puteam fi impreuna. Tin minte foarte bine cina. Tin minte ziua: 3 mai. Tin minte ce am mancat. Tin minte cum ma privea. Tin minte cum am luat-o de mana si nu si-a retras-o. Ce norocos sunt! Cand am venit la Bucuresti am trait un an cosmarul de a fi departe de ea. Nu, nu a fost un cosmar. A fost un iad. Momentele despartirii, cand trebuia sa plec, ma ucideau putin cate putin. Ca in povestile frumoase, iubirea a invins, Iar astazi imi poarta numele.
Natalia
Este imposibil sa stai 10 secunde langa Natalia, fetita mea si sa nu vrei sa o ei in brate, sa nu vrei sa ii saruti obrajorii, sa-i mangai zulufii. Un ingeras din tablourile lui Rafael, nu alta. Este atat de frumoasa, atat de agera si plina de optimism, incat ma intreb, oare cum de am meritat asemenea copil? Ma topeste cand se apropie de mine si isi lasa capsorul de ingeras pe umar. Ma umple de fericire cand sta langa mine sa-i citesc povesti despre animalute si copilasi. Sunt si voi fi cel mai fericit tata de fetita din lume. Natalia m-a ajutat sa descopar ce inseamna dragostea de parinte. Am invatat multe de la ea si urmeaza multe altele. Si ea, la randul ei, a invatat foarte multe: la 1 an si 7 luni stie sa numere pana la 5, stie jumatate de alfabet, vorbeste cateva zeci de cuvinte cu ajutorul carora comunicam eficient. Are o personalitate extraordinar de placuta. Imi place la nebunie sa inventez jocuri pentru noi doi ca sa o fac sa rada. Cateodata ma trezesc noaptea din pat speriat ca Natalia nu exista si a fost doar un vis. Din fericire este un vis devenit realitate. Am cea mai dulce fetita din univers.
Natalia - mama
Cand am cunoscut-o pe mama viitoarei mele sotii m-a surprins o calitate a ei: bunatatea. Pentru mine, un barbat care trebuie sa lupte zi de zi pentru locul sau sub soare, care locuieste intr-o jungla urbana, este de neconceput sa fii bun cu toti oamenii. Pe unii ii dai pur si simplu la o parte din calea ta si iti vezi de treaba. Lectia pe care mi-a dat-o aceasta femeie extraordinara este ca poti fi bun chiar si cu oamenii straini, chiar si cu oamenii rai. Nu am auzit-o vreodata sa vorbeasca pe cineva de rau. Nu am auzit niciodata sa acuze pe cineva de ceva. Este genul de om cu care ti-e placut sa discuti. Te incarci cu energia pozitiva pe care o emana. am stat sa vad cum vorbeste cu oameni absolut straini si care, oricat de suparati si necajiti sunt, se lumineaza imediat la fata. Lumea ar fi un rai daca am avea mai multi oameni ca mama sotiei mele, devenita si mama mea.
Natalia - matusa
Ca sa nu va bulversez, este vorba de alta Natalie, nu mama si nu fiica mea. Este vorba de sora mamei mele, o femeie dintr-o mie. O femeie care avea putere si curaj pentru o suta de oameni. Spun avea pentru ca nu mai este printre noi. O boala crunta m-a lasat fara una dintre femeile care mi-au marcat viata. Dar nu o tin minte moarta, mi s-a sters din memorie episodul inmormantarii. In schimb, mi-o aduc aminte vie, cand venea pe la noi. Era mare sarbatoare. Venea matusa. Matusa care, odata intrata in casa, nu se aseza pe scaun, nu manca, nu bea, isi sufleca mainile si incepea sa trebaluiasca. Era ca o furnica pe care nu am vazut-o niciodata stand. Era un om al miscarii. Era genul de persoana in jurul careia se invarteau toate si toti. Un om bun, corect, demn, care a muncit mult si pe care toti au respectat-o foarte mult. Niciodata nu l-am vazut pe tata plangand atat de tare ca in ziua in care am aflat vestea. Exista astfel de oameni pe lume, ei nu stiu sa arda ca o lumanare: sfaraind toata viata. Natalia, matusa mea, a fost o faclie - a ars repede, cu forta, tot. Dumnezeu sa o odihneasca in pace!
Prima invatatoare
Pe vremurile acelea noi ii spuneam Elena Fiodorovna. Era dirigintele nostru si a fost cea care ne-a invatat scrisul si cititul, ne-a invatat corect... limba romana. Era anul 1991. Moldova iesea din Uniunea Sovietica, dar intra intr-un razboi cu Rusia. Razboiul din Transnistria. Nu aveam manuale, nu era curent aproape toata ziua. Elena Fiodorovna a reusit totusi sa faca o minune: sa ma contamineze cu boala cititului. M-a luat de manuta, m-a dus in biblioteca, iar urmatorii 9 ani de scoala au fost fericiti. Stiu ca a iesit la pensie, dar nu mi-o inchipui pensionar. Nu se poate. Elena Fiodorovna ramane femeia intre doua varste, cu glasul potrivit, bland. Elena Fiodorovna Gobjila este definitia dascalului perfect. Lectiile doamnei invatatoare au ramas infipte in creierul meu pentru totdeauna.
Marta, Victoria
Toata viata mi-am dorit o surioara. Toata viata m-am gandit ca de aveam o sora, eram alt om, mai bun, mai atent, mai rabdator. Am crescut intre baieti, fratii mei. Se pare, insa, ca exista compensatii pentru toate, iar in viata mea au intrat nu una, ci doua surori. Marta si Victoria sunt surorile care mi-au lipsit. Si sunt exact cum le-am visat. Marta, cumpatata, atenta, pe care te poti baza la bine si la greu. Victoria, zisa si Victorita, surioara mai mica, pe care te simti obligat si iti face placere, ca un frate mai mare, sa o aperi la scoala, la joaca de cei care o supara. Ambele sunt frumoase si delicate. Asa cum sunt femeile din Moldova.
Pentru aceste 8, dar si pentru alte femei din viata mea, care nu au intrat in aceasta lista mult prea scurta, dar pe care le iubesc si le respect foarte mult, le zic: La MULtI aNI! Fara voi eram o padure uscata. Fara voi nu eram eu. Va multumesc ca existati!
Sursa foto: facebook Vitalie Cojocari