Dincolo de faptul că a fost un mare scriitor, Vladimir Beşleagă a fost un om cu un puternic caracter şi cu un mare gust de viaţă. „Un om foarte jovial, era un om cu care ne-am înâlnit la diferite evenimente ale scriitorilor, pe drum mereu spunea ceva, era mereu neliniștit. Nu putea sta nici 5 minute pe un scaun. El trebuia să agațe pe cineva cu o istorie, să te întrebe ce mai citești. Era atât de conectat la realitate. Am avut o relație mai specială în sensul în care socrul meu, este consătean cu el. Știu povești cu ei din anii studenției. Erau oameni romantici care curtau frumos fetele. Era prima generație care mergea la carte, care voia să răzbată la Chișinău cu mintea lor”, a povestit Emilian Galaicu-Păun, poet.
Avea o lăcomie a lecturii, iar discuţiile şi interacţiunea cu el lăsa o impresie care te marca, a spus poetul Ion Hadârcă:„Eu aș zice fără a exagera deloc, ca mentalitate era de formație germană, cam așa ca și Eminescu. Din școală a studiat germana, știa să reproducă pasaje întregi. Dacă nu citeai, te punea la punct. Cu el puteai să discuți lucruri”.
Simplitatea era calitatea care aduna mereu oamenii în jurul lui.„Era un om de o mare seriozitate, dar știa să taie colțurile într-o discuție. În orice context, ca să se simtă fiecare puțin mai confortabil, el îți dădea sentimentul că ești cineva în lumea asta, spre deosebire de foarte mulți oameni care dimpotrivă, vor să te facă să te simți mai mic. Marele Beșleagă îi făcea pe toți din jurul lui să se simtă un pic mai mari decât în fiecare zi în raport cu sine”, a spus Radmila Popovici, scriitoare.
A iubit limba română şi a luptat pentru valorile în care credea, a menționat regizorul și actorul Petru Hadârcă:„A fost un luptător pentru libertate, venind dintr-o zonă ideologizată, născut în Transnistria, în anii '30 și a fost un model, un exemplu pentru noi de luptător, pentru valorile democratice și valorile europene. Am reușit să lucrez la un interviu și el se uita la galerie și a spus: <<Îmi amintesc anii '65, sala Palatului Național, și îl văd în scenă pe Ion Druță, care a cerut atunci alfabet latin și limba română>>”.
A avut un stil aparte nu doar în opera sa, dar şi în vestimentaţie, aşa şi-l aminteşte Maria Iliuţ: „Noi l-am cunoscut, foarte des ne întâlneam. Un om deosebit, un intelectual, un înțelept, o legendă vie, o enciclopedie pentru că, ne dădea atâtea sfaturi. Era stilat, mereu cu o eșarfă la gât, care se asorta neapărat cu cămașa sau pantalonii. Sigur că ne dădea povețe, sunt o norocoasă că i-am fost în preajmă”.
A citit, a iubit, a încurajat şi a crezut în tânăra generaţie de scriitori, a subliniat Maria Ivanov, poetă:„De fiecare dată când ne vedeam, avea generozitatea de a mă îmbrățișa și îmi spunea că viitorul literaturii depinde de tânăra generație. El a crezul mai mult ca oricine dintre generațiile mai mari și spunea mereu că tinerii trebuie încurajați”.
A trăit drame care l-au marcat ca părinte, dar şi ca scriitor şi a plecat nu doar ca un intelectual, dar şi ca un adevărat creştin. „Faptul că a avut o carte interzisă, care a stat 18 ani în sertar, te marchează. Eu îmi imaginez ce înseamă să ai conștiința că tu inovezi scrisul și să ai cărți interzise. Faptul că a dispărut băiatul său la 22 de ani l-a marcat foarte mult. El și-a purtat crucea până la capăt. În ultimele ore de viața, s-a spovedit, a plecat ca un creștin”, a povestit poetul Emilian Galaicu-Păun.
SURSĂ FOTO: Arhiva Pro TV, Google