Asa cum, Anatol Durbala posteaza des evenimentele sale pe retelele de socializare, la fel s-a intmaplat si ieri.
Actorul a publicat cateva imagini foto si video de la spectacolul dedicat acestei importante aniversari.
Odata cu jubileul, o sarbatoare importanta a fost si pentru el in calitate de actor. Presedintele, Maia Sandu, i-a conferit titlul de Artist al Poporului, dar si actorului Petru Oistric.
Durbala a scris o postare despre teatrul Mihai Eminescu, dar si ce il leaga de acest loc: „Astazi, 6 Octombrie 2021, Teatrul National „Mihai Eminescu” din Chisinau implineste… 100 de ani! Si sarbatorim.
Niciodata nu mi s-a intamplat sa am o cifra atat de impunatoare ca prilej de sarbatoare, care sa ma priveasca atat de aproape, direct si personal: 100!
Repetam acum spectacolul Jubiliar. Privesc din culise fotografiile, secvente video din arhiva si ma minunez: ce oameni extraordinari au pasit pe aceasta scena, au creat si si-au asternut vietile de-a lungul acestui veac.
Oameni. Intr-adevar.
Ultimii 30 din cei 100 de ani am misunat si eu pe-aici. Si tot oameni imi vin in minte cand ma gandesc in urma.
Oameni.
Nu pereti.
Nu scandura.
Nu aur pe balcoane.
Cati oameni importanti, care mi-au marcat existenta am intalnit aici.
Ilie Todorov care m-a tinut de guler sa nu ma duc la fund, m-a socat, m-a coplesit si mi-a atras atentia ca nu-i frumos sa joci pe cineva daca esti un nimeni.
Victor Ciutac, marele actor care era Director cand m-am angajat, pe 6 mai 1992.
Ion Aldea-Teodorovici cu singura strangere de mana de care am avut parte.
Nea Fima Lazarev cu vocea lui inconfundabila pe care o stiu din copilarie: “Iti scot balcajii!…”
Vasile Zubcu-Codreanu, Eminescu-l meu personal, care imi zicea blando-fioros ferindu-si pletele: “Ma, nebunule!”
Veniamin Apostol, care-mi spunea ca un actor bun seamana cu cine vrei.
Aureliu Busuioc, inalt, monumental si ironic.
Apoi Sandu Vasilache care a venit director la doar 29 de ani si care a unit neunibilul in 7 ani feerici cu spectacole de neuitat.
Vitalie Caraus care doar el stie de unde lua energie, fantezie, Nebunie si bani ca lucrurile sa fiarba necontenit.
Constantin Cheianu, omul fara de care nu imi mai amintesc de mine, tot aici, in Teatrul National “M.Eminescu” l-am cunoscut.
Victoria Bucun cu cosmosul ei in bocanci negri, care mi-a devenit prietena pe viata si chiar si vecina la un moment dat.
Hadarca Petru, directorul actual al teatrului, cu care trecem prin viata in blugi, cu cafele de la benzinarii…
Si cati alti colegi…
Un sir interminabil de oameni.
Oameni. Intr-adevar.
Nu pereti.
Nu scandura.
Nu aur pe balcoane.
Cum de-au incaput atatia in doar 100 de ani?…
La multi ani, Teatrul National “Mihai Eminescu”!”
Teatrul National „Mihai Eminescu" din Chisinau isi incepe istoria pe 10 octombrie 1920, atunci cand primul teatru stabil de expresie romana in Basarabia a fost infiintat din initiativa unui grup de fruntasi ai vietii publice locale de epoca in frunte cu Sergiu T. Nita, ministru al Basarabiei in guvernul Romaniei, Stefan Ciobanu, membru al academiei Romane, scriitorii: Nicolae N. Beldiceanu, Nicolae Beldiman, Leon Donici si regizorul Gheorghe Mitu Dumitriu.
Denumirea legata de numele lui Mihai Eminescu ii este oferita din anul 1988, iar din iulie 1994, in urma unui concurs de creatie, este oficializat ca Teatru National.
In anul 1994 teatrul devine National „M.Eminescu", titlul care onoreaza, dar si obliga. O noua perioada a debutat cind trupa teatrului a fost revigorata cu forte actoricesti tinere, fosti absolventi ale prestigioaselor scoli de teatru din Moscova, Tbilisi, Iasi, Chisinau.