08 martie 2021, 11:15

Femeia - dascal exemplu in secolul XXI! Daniela Vacarciuc, directorul Liceului Teoretic „Vasile Alecsandri”: „Astazi, ma uit in spatele meu si toate obstacolele mi se par foarte frumoase. Imi place mult ceea ce fac, traiesc in profesia mea"

Femeia - dascal exemplu in secolul XXI! Daniela Vacarciuc, directorul Liceului Teoretic „Vasile Alecsandri”: „Astazi, ma uit in spatele meu si toate obstacolele mi se par foarte frumoase. Imi place mult ceea ce fac, traiesc in profesia mea"

Frumoasa la chip si suflet, cu o dragoste nemarginita fata de neam si tara, profesoara de istorie si directorul Liceului Teoretic „Vasile Alecsandri” din Chisinau isi cunoaste meseria si o face cu tot dragul. Este un exemplu pentru elevi, colegi dar si pentru familia ei, iar asta o motiveaza sa fie cea mai buna in tot ce ceea face. Daniela Vacarciuc a oferit un interviu exclusiv pentru perfecte.md si ne-a povestit cum face fata rolului de profesor, mama si sotie.

Daniela Vacarciuc este femeia care poseda calitatile indispensabile ale succesului, se mandreste cu toate reusitele sale si nu uita sa se bucure din plin si de lucrurile marunte din viata ei.

Care sunt principalele trasaturi care va definesc ca femeie?  

„Eu sunt un om perseverent, ma straduiesc sa fiu corecta si asta o mentin si in relatie. Cred ca obosesc barbatii din preajma mea, dar ei deja s-au deprins cu mine. Sunt o femeie careia ii place sa decoreze casa, sa faca sarbatori, sa pregateasca ceva gustos si sa se afirme. Intotdeauna mi-am dorit ca familia mea sa se mandreasca cu mine. Fie ca este vorba de calitatea mea de sora, de fiica, de mama, intotdeauna mi-am dorit ca feciorul meu sa se mandreasca cu mine si sotul, desigur. Imi doresc si in continuare ca sotul meu sa fie mandru si fericit ca m-a ales, pentru ca eu tin la el foarte mult”.

Datorita dragostei sale pentru neam si poporul romanesc, ea si-a focusat interesul spre istorie, nu doar pentru a o cunoaste, dar si pentru a o insufla discipolilor sai.

De ce profesoara de istorie? Dumneavoastra ati ales pedagogia sau v-a ales ea pe dumneavoastra?  

„Imi place foarte mult ceea ce fac, traiesc in profesia mea, imi place istoria si cred ca mi-as dori sa ma nasc din nou profesor de istorie si sa pot sa activez in acest domeniu pentru ca imi place istoria, mi-a placut datorita profesoarei mele si daca exista vreun discipol care vrea sa mearga la istorie si imi spune „dumneavoastra mi-ati altoit aceasta atitudine fata de istorie”, atunci eu ma simt in pielea lui si ma simt implinita, indiscutabil. Da, eram indragostita de profesoara mea de istorie, care le stia pe toate, cu care era intotdeauna interesant sa comunic. Cred ca eram prin clasa a VI-a, cand am decis ca voi fi profesoara de istorie. Nu mi-a reusit din primul an sa fiu admisa la facultate, am suferit foarte mult si abia mai tarziu am patruns in esenta proverbului „ce se face, se face spre bine”. Pentru ca mi-am inceput activitatea didactica mai devreme, foarte multi discipoli de-ai mei, pe care i-am cunoscut atunci, cand eu nu intrasem la facultate si m-am angajat la scoala din sat, astazi, imi sunt apropiati, imi sunt prieteni si asta ma face implinita si fericita”.

Pentru profesoara Daniela Vacarciuc cea mai mare problema este lipsa cadrelor didactice. Obstacolele din trecut ii sunt adevarate invataminte si realizari frumoase.  

Care a fost cea mai mare problema cu care v-ati confruntat pe parcursul carierei?

„Intreaga mea activitate didactica s-ar imparti in doua aspecte, cea de cadru didactic si cea de cadru managerial. Pentru ca atunci cand esti doar profesor, vezi lucrurile intr-un fel si atunci cand treci intr-o alta etapa, intr-o alta treapta, vezi lucrurile un pic altfel. Probleme am acum foarte mari, de angajare a altor profesori, pentru ca e o penurie de cadre didactice, pentru ca nu am acoperite toate orele, pentru ca permanent vara, ma streseaza ideea ca as mai putea pierde vreun cadru didactic, care si-ar dori sa plece. Imi doresc ca profesorii sa fie motivati, la fel cum sunt si eu si sa vrea sa faca mai multe lucruri, sa vrea sa se implice mai mult. Sigur ca viata este alcatuita din obstacole, am avut mai multe, chiar si in momentul cand m-am integrat in oras, dupa opt ani de activitate in sat. Astazi cand ma uit in spatele meu, toate aceste obstacole mi se par foarte frumoase.”

Daniela Vacarciuc vine din satul Cornesti, raionul Ungheni. A activat opt ani in scoala din satul natal, iar asta a fost o experienta de neuitat. „Am o nostalgie frumoasa pentru colegii mei de acolo, pentru elevii, foarte buni. Copii care reuseau sa vada in mine un profesor, pentru ca eu veneam din mediul lor”.Daniela Vacarciuc si-a facut studiile la Facultatea de Istorie a USM, apoi a fost studenta la Sibiu, la Universitatea „Lucian Blaga”, fiind doctoranda la Sectiunea Istorie Contemporana.

Multa dedicatie, suflet si vocatie - asta se gaseste in fiecare ora de istorie a doamnei Vacarciuc.

Ati invatat, ghidat si indrumat o multime de persoane, sunteti una dintre cele mai bune profesoare de istorie din tara noastra, care a fost cea mai mare motivatie si cat de greu a fost drumul pana aici?

„Da, am 33 de ani de activitate didactica, motivatia mea a fost intotdeauna copii. Eu sunt absolut increzuta ca lumea ar fi mult mai frumoasa si mai buna daca ar fi mai multi copii. Astazi, tristetea pe care o vad in strada, in troleibuz sau in comunitate este pentru ca noi nastem putini copii. Ar fi bine sa avem multi, multi copii in jurul nostru, pentru ca copiii inseamna fericire, inocenta, foarte multe bucurii. De aceea, atunci cand vin in  fata copiilor, mai ales daca sunt tristi, pentru ca nu se pot realiza, fie ca sunt bucurosi ca au in fata toate usile deschise, asta ma face sa vreau sa le dau mai mult, sa-i altoiesc, sa-i vad implinti pentru ca copiii sunt buni. Imi place aceasta maxima: „Un copil nu seamana nici cu mama, nici cu tata - seamana cu relatia dintre mama si tata”. Eu as vrea sa raportez expresia asta la comunitatea noastra”. 

In anul 2010, Daniela Vacarciuc a fost desemnata „Pedagogul Anului”, iar asta o face sa se mandreasca cu sine si sa fie un exemplu pentru toti colegii ei. 

Ce emotii ati avut, ati trait, atunci cand ati prezentat prima ora? Povestiti cum a fost.

„Nu-mi amintesc prima ora, insa imi amintesc emotiile pe care le-am trait deja aici, cand eram la liceu, in al 9-lea an, venisem in oras. Orasul intotdeauna a fost visul meu si astazi imi vine sa desfac bratele si sa-l cuprind cu toate luminile lui, pentru ca il iubesc foarte mult. Eu mi-am dorit din tot sufletul sa ajung aici si am avut mari emotii, erau copii mari si era mica diferenta dintre mine si ei. Totusi simteam in ochii lor respect si asta o simt si pana astazi. Am avut emotii foarte mari la concursul „Pedagogul Anului” in 2010, cand uitasem textul si n-am sa uit niciodata cum elevii care erau cu mine ca sa ma sustina, s-au uitat la mine si mi-au zis: „ce-i cu dumneavostra, doamna profesoara” si asta asa m-a amuzat, pentru ca eu stiu anii de domnie lui Alexandru cel Bun si a lui Vlad Tepes si aici uitasem. Foarte frumos mi-a zis membrul comisiei  „Doamna, nici poetul nu-si recita versurile, tot le citeste”. Ulterior totul a mers foarte bine, pentru ca scenariul il alcatuisem eu, dar am avut niste emotii groaznice si ma bucur ca pana la urma eu am castigat concursul si apoi m-am putut prezenta si la nivel de Republica si la fel sa castig”.

 Este de admirat faptul ca va iubiti mult tara si neamul! De unde ati mostenit aceasta dragoste, cine v-a fost un exemplu?

„Meditez si eu la intrebarea asta, pentru ca am avut multe modele in fata mea, profesori, parintii, dar daca am numele de Daniela si era un nume rar in sat, cred ca era unicul atunci in anii 70. Mama mea este Lucretia si strabuna mea este Ioana si Olimpia, inseamna ca ma trag dintr-un neam frumos, unde numele romanesti erau apreciate. Astazi realizez ca eu m-am nascut intr-un frumos neam romanesc. Eu ma identific cu neamul meu, sunt cea care promoveaza istoria romanilor, sunt indragostita de personalitatile pe care le-am avut, pot sa-l citesc in continuu pe Eminescu, eu il iubesc si pe Dabija, pe Silvestru, pe Vieru, Adrian Paunescu pur si simplu ma fascineaza. Da, imi place si Mihai Viteazu, Ion Antonescu, eu le percep ca si personalitati istorice, pentru ca e greu sa te dedici in numele neamului.  E mai lesne sa stai undeva in tufis si sa analizezi doar aspectele negative, pe care toti le avem. Admir oamenii care nu-si traiesc clipele si zilele degeaba. Eu promovez istoria romanilor, dragostea pentru tricolor - cred ca este cea mai frumoasa combinatie de culori si dezvolt asta si copiilor. Repet ceea ce a spus si Grigore Vieru: „Daca a fi nationalism inseamna a-ti iubi casa, vatra, neamul si mama, DA, eu sunt nationalist”.  

Ce inseamna sa fii un pedagog exemplu?  

„In primul rand, un pedagog exemplu, in opinia mea, trebuie sa posede integritate, iar asta include si perseverenta, corectitudinea si atitudinea fata de munca pe care o prestezi. Eu sunt absolut constienta de faptul ca mie nu mi se poate tot. Noua, la toti, ne place sa primim daruri, dar eu stiu ca asta mie nu mi se poate, eu asta cunosc si accept. Le zic si copiilor ca mie imi place ca florile sa mi le dea sotul meu si nu elevii, pentru ca inteleg ca o fac foarte multi dintre ei cu jertfa, neavand, imi dau mie si asta ma face sa ma simt prost. De asta, eu nu accept nici daruri, nici flori. In genere, imi plac profesorii care sunt corecti, care inteleg ca misiunea lor este alta, noi trebuie sa fim exemplu copiilor si desigur, daca imi place sampania, nu se poate sa o consum, daca imi place sa merg pe litoral, nu se poate acolo unde merg si copii. Pentru ca sunt anumite criterii, care reglementeaza comportamentul unui profesor. Mi-as dori ca in fata elevilor sa fie profesori care isi cunosc bine disciplina, cunosc bine meseria si au grija de comportament”. 

Toti elevii va cunosc in calitate de profesoara, dar cum este Daniela Vacarciuc in rol de mama, sotie?

„In rol de mama sunt extrem de fericita si ma bucur de dragostea copilului meu, simt in ochisorii lui foarte des admiratie. Asta este cea mai frumoasa implinire a mea, ca am reusit sa devin un model pentru copilul meu. Imi place ca am un fecior care este mare, este o personalitate in sensul ca nu accepta deja sa-i cumpar eu haine, sau sa-i cumpar un cadou pentru o fetita. Insa, dupa ce am insistat sa daruiasca unei fete un cadou si i-a placut fetei, se mai consulta cu mine, deja am o reusita ca si mama, inseamna ca nu sunt demodata si ma tin de tineri ca sa fiu in rand cu ei. Ca si sotie imi doresc sa fiu iubitoare, sa simta caldura si dragostea sotul meu. Imi doresc ca sotul meu sa se simta fericit si sa se gandeasca ca, da, intr-o alta viata m-ar alege tot pe mine”. 

 Ce faceti, de obicei, de Ziua Internationala a Femeii?

„Merg la mama si la mama, am doua mame si sunt bogata. Ce frumusete e la noi, la romani, ca mama sotului meu sa fie si mama mea si astfel sa ma aleg cu doua mame. Eu merg la ambele, obligatoriu, am si o fina pe care am cununat-o si care este nascuta pe 8 martie, asa ca am o zi plina si ma bucur ca in ziua asta nu stau acasa sa tot astept sa vina cineva la mine, dar si sa daruiesc, pentru ca imi place sa daruiesc. Merg la mama cu foarte multa bucurie, atunci cand eram in sat, visam sa traiesc la oras si sa vin acasa la ea cu un buchet de flori cumparate de la Chisinau si sa o fac sa se simta implinita”. 

Cine sunt femeile care va inspira?

„Colegele mele, doamna Nina Saptefrati, de cand am venit aici in institutie, avem o diferenta foarte mare de varsta, m-am lipit de ea si ma straduiesc sa ma tin de manuta ei, pentru ca am ce invata de la o doamna deosebita. Doamna Minodora, doamna Rusnac si doamna Valentina, doamna Vera, ce suflete deosebite, extraordinare. Multe invat si de la finele mele, in mare parte sunt elevele mele, ce frumos este sa le vad ca sunt implinite, ca au gospodarii, copii, case  frumos decorate, ce implinire traiesc, nu pot sa va descriu. Desigur ca invat si de la cei care sunt mai mici ca mine, pentru ca, au in ochi incocenta, bunatatea si imi doresc sa-mi pastrez sufletul, care tinde sa vada lucrurile cu alti ochi”.

Care este sfatul cel mai de pret primit de la mama dumneavoastra?  

„Mama mi-a zis sa nu-mi caut barbat cu casa, dar sa-mi gasesc un barbat, care daca s-a strica casa mea sa poata sa mi-o ridice. Slava lui Dumnezeu, eu am asa un barbat care, daca se strica casa, poate sa o inalte din nou”. 

Daniela Vacarciuc admira femeile din Moldova pentru ca sunt frumoase, harnice si extrem de bune, iar o femeie in opinia ei, trebuie sa fie corecta si sa aiba intotdeuna grija de ea. „Eu cred in abstinenta, cred in sobrietate, cred in corectitudine si acestea sunt trei virtuti care ma definesc si cred ca o femeie trebuie sa tina cont de cum se comporta cu sine. O femeie trebuie sa faca sport, sa se alimenteze corect, sa se machieze, sa se ingrijeasca, pentru ca o femeie este frumoasa.”

Aveti o urare, un sfat, cu ocazia acestei Zile, pentru femeile din Moldova?

„Sa se iubeasca, sa fie fericite pentru ca cea mai frumoasa traire a unei femei este fericirea. Nimic altceva nu incanta femeia, decat o inima incalzita de un barbat”. 

A fi un dascal exemplu, inseamna sa iubesti ceea ce faci si sa te bucuri din plin de tot ce te inconjoara. Daniela Vacarciuc este un exemplu demn de urmat si apreciat pentru toti elevii si pedagogii din tara noastra.