Ce fel de copil ai fost?

Aoleuu, am fost un copil tare rebel, nauc si plin de sotii. Off, am mai fost si tare batausa si pe deasupra – uratica. Dar ai mei povestesc ca eram tare darnica, imparteam tot prin drum cu altii. Si le mai si era vesel cu mine, ca mai mereu inventam cate o tarasanie.

Unde ai copilarit?

La sat.

Cum erau parintii tai atunci?

Mama a fost mai severa cu mine, tata – nu. De obicei, cand ne certa unul dintre ei, celalalt ne tinea apararea si tot asa. Dar n-am avut niciodata frica ceea de parinti, mai mult de sora mai mare.

Ai frati, surori? Cum era relatia voastra in copilarie? Dar acum?

Mai am doua surori mai mari si un frate mai mic. Am fost si suntem tare legati unul de celalalt. Desi suntem extrem de diferiti, noi deja facem haz pe seama noastra, stim fiecare dintre noi cum reactioneaza la anumite chestii.

Ce diferenta de varsta e intre voi?

Intre mine si surori, cam 8-10 ani, fratele e mai mic decat mine cu 5 ani.

Care au fost jocurile tale preferate, ce ti-au colorat copilaria?

Doamne, eu am sarit in rizinca de la chilotii parintilor, pana ameteam. Prin copaci ne fugaream, de-a trenul, chisoarca, turca, murca si tot ce vrei. Mai marisoare deja faceam emisuni pe la portite. Copiam ce arata pe la televizor pe atunci, „Surprize-Suprize” si „Iarta-ma”.

Care sunt cele mai hazlii amintiri din copilarie?

Mi-a luat mama o perche de baletsi cu stelute, albastre si amu tin minte. Si m-am dus cu gloata la furat harbuji, acolo ne-au fugarit cu un caine prin vii si din frica, fugeam deja unul peste altul. La un moment dat, m-a calcat cineva pe picior si mi-a sarit incaltamintea, si am pierdut-o. Ma temeam sa ma duc acasa, dar nu mai stiu cum cineva mi-a gasit-o si mi-a adus-o. Tare fericita mai eram.

Noua parintii nu ne dadeau voie la iaz, dar tare voiam. Eram cu randul cu vacile si am tras noi la iaz la amiaza, desi era interzis, fiind pasunile altui sat. Dar am indraznit, m-am bagat si m-am scaldat macar o data in viata. Mi-am intins chilotii pe niste captare de rasarita si acolo au si ramas. Offf...

Cucuvele prin poduri la oameni am cautat, am furat si cirese, am dormit la stana o data, am facut colibe prin paduri. Mi-ar trebui cateva zile sa depan nebuniile mele.

Iti placea sa inveti? Care erau obiectele de studiu preferate?

Daa, invatam bine la scoala, eram eminenta, ce mai vorba... Cel mai mult mi-au placut limba romana si istoria. Dar imi pica bine si biologia, geografia, matematica. Asta pentru ca am avut niste invatatori minunati pur si simplu.

Cand ai simtit ca s-a terminat copilaria?

N-am simtit, nu simt si nici nu vreau. Mama mea si acuma imi zice Vicuta, puisor, mititica. Ma pupa pe frunte, imi impleteste gata, face sarmale cu smantanica.

Daca te-ai intoarce in copilarie si ar fi sa o retraiesti, ce ai schimba?

Absolut nimic.

Prin ce se deosebeste copilaria ta de cea a copiilor tai?

Prin tot, absolut tot. Noi aveam desene animate doar sambata si duminica dimineata, care jocuri la calculator, care mobil si alte nebunii. Ingropam puii si bobocii morti, faceam cruci si praznice. Alergam dealuri intregi, vara faceam ierbar pentru scoala. Fugaream fluturii si hraneam miei lasati de oaie cu garafa. Off, ma doare sufletul ce zile traiesc ei acuma.

Exista experiente pe care ai vrea sa le traiasca si ei?

Da, sa mearga sa pasca vacile dupa vreun bal, sa scape vacile in popusoii primarului sap’ mai vedem. Glumesc. Vreau doar sa creasca un copil fericit si sa se bucure de dragostea buneilor, de care eu nu am avut parte.

La multi ani, Victoria Rosca!

Sursa foto: Arhiva personala