Cu aceasta ocazie, ea a facut o destainure prietenilor sai virtuali, povestindu-le cat de greu a fost parcursul sau pana aici si cum a reusit sa faca fata tuturor provocarilor.
„20 de zile, cam atat imi era dat sa traiesc dupa spusele medicilor. Doar cei apropiati cunosc mica mea istorioara, dar astazi, de ziua mea am decis sa o impartas si cu voi, pentru ca anume ea m-a invatat un lucru foarte important - nimeni in lumea asta, niciun medic nu poate zice ca nu avem sanse de supravietuire, doar Dumnezeu e cel care decide. De la nastere pana la varsta de 20 de zile parintii mei au trait un adevarat cosmar cu mine. Plangeam nonstop, faceam convulsii si febra mare zilnic! Practic am trait in spital primele 20 de zile de viata. Epilepsie si alte diagnosticuri, medicii repetau doar una parintilor: sa incerce sa se resemneze si sa se pregateasca de inmormantare.
Cand aveam 20 de zile, mamica nu a mai rezistat sa vada chinurile prin care trec in spital, injectii in cap , picioare si oriunde credeau medicii ca e mai bine si practic m-a luat si a fugit acasa. Pentru ca sa auzi zilnic „copilul dumneavoastra va muri” nu este deloc usor. Probabil intuitia de mama. Acasa in timpul baitei, taticul a observat ca aveam o mica inflamatie deasupra ochiului drept.. .ce semana cu un cos simplu. Atunci au decis ambii sa incerce sa scoata infectia de acolo si asta au facut.
Imediat, in urmatoarele secunde, fetita mica de 20 de zile cu „epilepsie” a adormit si nu s-a mai trezit si nu i s-a mai auzit gura pana dimineata. A fost prima noapte de la nastere cand am dormit atat de mult si din 20 de zile a ajuns si la 20 de ani si astazi si la 34. Dupa asta a urmat mai grav: deja medicii ma convingeau ca nu voi putea avea niciodata copii, apoi poftim, il vedeti in poze - Maxim Cristian nascut in 24 decembrie seara (in ajunul nasterii lui Hristos). Unul din stimulele mele cele mai mari pentru tot ce fac si realizez sunt ei, acei oameni care imi repetau „n-o sa poti”, acum ar trebui sa le fiu recunoscatoare. Eu nu stiu ce planuri a avut cu mine Dumnezeu, dar pentru mine asta este o dovada ca trebuia sa traiesc si mereu am visat sa nu traiesc in zadar. Sa las urme si amintiri frumoase pe unde calc, sa las ceva folositor in urma mea, mereu visul meu a fost sa indeplinesc vise. Recunosc, cel mai greu lucru pe care l-am facut vreodata - caritatea. Cel mai greu si niciodata nu m-as fi gandit sa trec prin cate am trecut. Eu stiam ca atunci cand faci bine, bine gasesti .... dar nimeni , orice nu s-ar intampla si cate vorbe nu ar exista, nimeni nu imi poate fura implinirea sufleteasca si fericirea cand privesc inapoi. Sunt sigura ca la batranete voi trai o a doua tinerete frumoasa din amintiri calde. Eu stiu cine sunt si ce fac si traiesc cu o constiinta curata. Am invatat sa nu mai dau importanta barfelor si oamenilor rai. Mi-am format o imunitate si o putere care astazi ma ajuta sa trec prin toate si sa continui ceea ce imi place sa fac cel mai mult. Viata e una si merita traita asa cum o dicteaza inima si sufletul, nu asa cum vor altii. Nu sunt un om perfect, dar niciodata nu am dorit raul nimanui asa cum mi l-au dorit mie. A fost greu sa invat sa traiesc cu atata ura in jur, dar timpul le pune la loc pe toate.
Si daca imi permiteti sa va dau cateva sfaturi, babuta Sveta deja atatea a vazut ca, cu toata modestia, cred ca as avea multe de povestit, dar asta poate intr-o viitoare carte. Sa spuneti „te iubesc” acolo unde iubiti, sa spuneti „iarta-ma” acolo unde ati gresit. Petreceti timpul cu cei dragi la maximum posibil, daruiti timp copiilor Dumneavoastra pentru ca este cel mai de pret ce le puteti darui. Daca simtiti ca situatia sau locul in care traiti nu va aduce fericire - faceti o schimbare. Problema multora din noi este ca ne temem de schimbari, ne temem de necunoasterea ce va fi maine, dar maine, pur si simplu, ar putea sa nu mai fie, fiti fericiti azi, aici, acum, asa cum va dicteaza sufletul si inima pentru ca in afara de aceasta viata, alta ocazie nu se stie daca vom avea. Indrazniti sa riscati sa fiti fericiti pentru ca la finele drumului vietii e mult mai bine sa ne para rau de ce am facut decat de ce n-am facut. La multi ani mie, multumesc celor care au avut puterea sa-mi ramana alaturi, sunt putini ca i-as putea numara pe degetele de la o mana - dar sunt ai mei, sufletul si alinarea mea si la randul meu, as face totul pentru ei!...”, a scris ea, intr-o postare pe Facebook.
Exemplul Svetlanei ne confirma, o data in plus ca, indiferent de situtie, trebuie sa tii capul sus, sa mergi inainte si sa nu-ti tradezi valorile si convingerile.
Sursa foto: Facebook.com/ Svetlana Sainsus
