14.06.2019
Iubire fara hotare. Mihaela Sonoda isi traieste povestea de dragoste in „Tara Soarelui Rasare”. „Imi este dor de Republica Moldova, dar Japonia a devenit acasa.”
Mihaela s-a nascut la Chisinau. De la o varsta frageda era pasionata de limba si cultura japoneza, pe care le studia cu mare curiozitate. Destinul a facut ca tanara sa se intalneascu cu un barbat din Japonia, care urma sa-i devina cel mai apropiat prieten, confident, sot. Acum, Mihaela e stabilita in acolo, unde isi traieste frumoasa poveste de dragoste si se simte cu adevarat acasa.

Cum v-ati cunoscut?

Nu voi uita niciodata ziua in care ne-am cunoscut, ziua in care mi-am regasit alter ego. Era cu o zi inainte de Festivalul Culturii Japoneze ,,Bunkasai-Spiritul Japoniei”, organizat de Fundatia pentru Relatii Moldo-Japoneze. In acel an, am avut onoarea de mai multi voluntari japonezi, printre care venise si sotul meu. In tumultul pregatirilor, fiind printre organizatorii festivalului, am inceput a aranja lucrurile necesare pentru ceremonia ceaiului, iar el s-a alaturat pentru a ma ajuta. In acest fel, am inceput a discuta. Cel mai interesant este ca inainte de a ne prezenta numele noastre, am inceput sa ne expunem inflacarat parerile despre semnificatia expresiei 一期一会 (ichi-go-ichi-e), ceea ce inseamna ,,o data in viata”, un concept asociat cu ceremonia ceaiului japonez. Iata ca intalnirea noastra, de asemenea, a avut loc ichi-go-ichi-e.

Cand a inceput povestea voastra de dragoste?

Probabil a fost dragoste la prima vedere, doar constientizata un pic mai tarziu. Povestea noastra a inceput atunci cand inimile si gandurile noastre vibrau pe aceeasi unda.

Ti-a fost greu sa decizi sa pleci din Republica Moldova si sa te integrezi in Japonia?

Cand am luat aceasta decizie, sufletul meu a fost invaluit de sentimente mixte de dor si frica. Visul meu cel mai mare a fost sa plec in Japonia, dar eram nevoita sa ma dezradacinez de locul in care am crescut, de locul care mi-a oferit caldura, iubire, cunostinte, de locul unde sunt familia si prietenii mei. Nu a fost usor sa ma indepartez de zona mea de confort si sa incep o viata de la zero, intr-un oras in care nu-mi cunosteam decat sotul. A fost una dintre cele mai mare provocari ale vietii.

Cum au reactionat parintii tai cand l-au cunoscut pe sotul tau si respectiv, cand le-ati spus ca ati hotarat ca veti locui in Japonia?

Parintii mei au fost mirati, emotionati cand l-au cunoscut pe sot. Multi ma intreaba daca au fost impotriva, insa in familia noastra a fost mereu acceptata diversitatea. Din pacate, s-au intristat ca am ales sa plec in partea cealalta a globului, insa mi-au spus ca ,,Daca tu esti fericita, atunci si noi suntem fericiti”. Aceasta a fost inca o dovada a iubirii lor neconditionate.

Care a fost cea mai grea incercare a dragostei voastre?

Relatia la distanta timp de mai mult de un an a fost o provocare plina cu dor. Inainte a incepe o viata noua in Japonia, doream sa reusesc sa finalizez activitatile incepute in Moldova. Fiecare zi imi parea atat de dificila, nesigura, incarcata emotional. Ma simteam pe un pod de dor dintre Moldova si Japonia. Eram mereu cu gandul in doua fuse orare, in doua locuri diferite. Insa nu a fost zi in care sa nu discutam si sa ne scriem. Datorita comunicarii, am reusit sa depasim aceasta distanta geografica imensa.

Sotul tau cunoaste romana? Cum comunica cu parintii tai?

Sotul cunoaste cateva fraze, expresii simple in limba romana. Cu parintii mei comunica cu ajutorul meu, cand sunt prezenta si cu ajutorul dictionarului, cand nu sunt.

Cum ai fost primita de familia sotului tau?

Cu mai multa caldura decat m-am asteptat. Au fost mai mult emotionati pentru ca nu stiau cum si in ce limba sa comunice cu mine. De aceea, la inceput foloseau cel mai mare grad de politete in limba japoneza.

Acum aveti o minune de fetita? Ai vrea sa o inveti istoria, limba si traditiile romanesti?

Da, suntem binecuvantati cu o fetita. Eu ii vorbesc in limba romana inca de cand am stiut ca mai bate o inima in interiorul meu. Acum ii citesc si ii povestesc in romana. In familia noastra se respecta atat limba si traditiile japoneze, cat si cele romanesti.

Ati ales un prenume japonez, Akari? Bunicii nu au „protestat”? Nu v-ati gandit si la prenume romanesti?

Știam ca voi alege prenume japoneze pentru copiii mei inca inainte de a ma casatori, fiind fascinata de sonoritatea lor. Akari semnifica ,,lumina”, un fel de Luminita in spatiul romanesc. Alegerea prenumelui dat impreuna cu sotul a fost apreciata de bunici.

Crezi in destin? Stiu ca ai inceput sa inveti limba japoneza demult si iata ca acum traiesti in Japonia, crezi ca e vorba de soarta sau de alegeri?

Depinde cat de mult ne putem influenta destinul cu alegerile noastre si cat de multa putere avem de a interveni. Tind sa cred ca toate au o semnificatie si o consecutivitate. Destinul mi-a aratat ca trebuie sa cred cu pasiune in visurile mele, ma invata cat de important este sa ne bucuram de detaliile din jurul nostru, cat de vitale sunt sentimentele de iubire si recunostinta. Aceasta ma ajuta sa trec prin diferite perioade ale vietii. Apoi, analizand, inteleg importanta si semnificatia fiecarei alegeri si a fiecarui eveniment intamplat.

Te-ai intoarce cu traiul in Republica Moldova? In ce circumstante ai fi dispusa sa o faci?

Este o intrebare foarte dificila. Imi doresc sa fiu mereu acolo unde imi este familia, acolo unde este armonie, puritate, curatenie, respect, politete, sisteme organizate. Imi este dor de Republica Moldova, dar Japonia a devenit ,,acasa”.

Mihaela are o poveste cu adevarat impresionanta, nu-i asa?  

Da like paginii noastre de Facebook si fii perfect informata!

Sursa foto: Facebook.com

Sursă:
Lasa un comentariu
Articole din aceeasi categorie