Despre acest nobil sport care poate fi practicat cu succes si la noi in tara, ne povesteste Maria Chuperka intr-un interviu Perfecte.md, tanara calareata care cu pasi mici si siguri atinge apogeul acestui sport. Afla frumoasa poveste a liceenei care a transformat un hobby intr-o performanta sortiva. 

 

 

 

 

 

 

 

Perfecte.md: Povesteste-ne despre tine. Cati ani ai? Unde iti faci studiile? Pe langa echitatie, ce alte activitati/hobby-uri mai ai?

 

Maria Chuperka: Ma numesc Maria, de curand am implinit 18 ani. Anul acesta voi absolvi liceul, sunt extrem de fericita. De la o varsta frageda am indragit animalele si modul activ si sanatos de viata, motiv pentru care am ales sa fac echitatie si am gasit un echilibru in aceste doua prioritati.

 

 

 

 

 

 

 

In familia ta, pasiunea pentru echitatie si dragostea pentru cai s-a transmis din generatie in generatie sau … ?

 

 

Viata mea si a familiei mele este strans legata de cea a animalelor. De la o varsta frageda, tatal meu s-a ocupat cu acest sport aristocratic, el stiind cat de periculos poate fi, am primit permisiunea de-al practica si eu foarte tarziu. Mi-am dorit acest lucru foarte tare si i-am convins pe parintii mei ca echitatia va fi doar un hobby. Deja de trei ani, toata familia mea, incepand cu bunicii si terminand cu unchii mei, ma sustin la toate intrecerile la care particip.

 

 

 

 

 

 

 

 

Cum te simti tu, atunci cand esti in sa?

 

Am impresia ca ma teleportez intr-o alta lume, unde nu sunt probleme si conflicte, griji si certuri, este locul unde uit de durerile musculare, uit de lene si de scoala. Ajungi sa vezi lumea printre iubitele urechi ale calului.

 

 

 

 

 

 

 

 

Dupa parerea ta, echitatia este o pasiune sau o meserie?

 

 

Cu cea mai mare placere mi-as lega viata de acest sport nobil. Astazi eu nu pot numi echitatia un hobby, cu mandrie pot zice, pasiunea aceasta s-a transformat intr-o ocupatie serioasa.

 

 

 

 

 

 

 

 

Ce ne poti povesti despre calul tau? Cum reusesti sa lucrezi cu el? Mai ai si alti cai?

 

 

In prezent eu ma ocup la Clubul de Hipism “Sparta”. Calul meu se numeste Pasaka, eu o alint Pasea, este un cal de rasa letona, de culoare neagra. Suntem impreuna de 4 luni si jumatate. De la inceput nu ne intelegeam, nu imi doream sa ma ocup cu ea, mi se parea ca nu mi se potriveste, insa datorita sustinerii antrenorului, am evoluat si m-am imprietenit cu Pasaka. Pasaka este un cal foarte bun, avem o relatie armonioasa, cu fiecare antrenament in plus, ea ma cucereste prin straduinta pe care o depune. In perioada de scolarizare este mai greu sa le reusesti pe toate, insa daca stii sa te organizezi bine, obtii rezultate frumoase.

 

 

 

 

 

 

 

Ai participat la probe nationale hipice? Cum a fost?

 

 

Anul trecut am participat la competitii si am suferit infrangeri. In schimb am castigat lupta cu propria personalitate. Pentru mine, 2017 a fost anul schimbarilor, am schimbat clubul, antrenorul, calul, din punct de vedere psihologic, mi-a fost mai greu. In 2018, impreuna cu Pasea vrem sa depunem efort maxim, sa muncim mult asupra noastra. Sper ca toate lacrimile, echimozele, luxatiile si traumele nu vor fi in zadar.

 

 

 

 

 

 

 

 

Care sunt calitatile unui bun calaret?

 

 

 

Recent, am vorbit pe pagina unei retele de socializare despre faptul ca antrenorii si calaretii uita de cel mai important lucru si incep sa foloseasca metode inumane in antrenamentele cu caii. Pot spune un singur lucru: “Pana cand un calaret nu va invata sa isi iubeasca si sa aiba grija maxima de al sau cal, pana cand el va recapata increderea in sine si in calul sau sau va cauta motivul infrangerilor in animal, el nu va atinge nici un apogeu.”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cum ai descrie relatia dintre tine, calareata, si calul tau?

 

 

Pasea nu a fost “dragoste de la prima vedere”, nu am simtit nicio atragere fata de ea, cum se intampla de obicei in filme, noi am lucrat mult asupra noastra atat moral, cat si fizic. Este primul cal cu care am reusit sa fac sarituri! Nu pot sa il numesc ideal. De fiecare data cand merg la antrenamente, eu simt cum ea mi se daruie mie cu toata fiinta. Si eu la randul meu ii ofer dragoste, grija si multa caldura!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Povesteste o amintire frumoasa, speciala, pe care ai trait-o, facand acest sport nobil?

 

 

Imi este greu sa aleg o singura istorioara. Toata activitatea mea in acest domeniu este o adevarata poveste. Fiecare antrenament este deosebit. Cel mai probabil, cu fermitate pot spune ca mi-am facut noi prieteni, de la care invat multe lucruri utile si am reusit sa ii indragesc.

 

 

 

 

 

 

 

 

Care sunt efectele echitatiei asupra fizicului si psihicului uman? Pe tine cum te-a schimbat aceasta ocupatie?

 

Echitatia foarte mult influenteaza asupra cresterii si dezvoltarii unei personalitati. Orice om poate simti un amalgam de emotii de la o simpla comunicare cu acest nobil si sensibil animal. Echitatia m-a facut mai puternica, m-a invatat sa trec peste fricile mele si sa merg cu incredere spre un tel, sa cred in mine si in calul meu.

 

 

 

 

 

 

 

 

De ce are nevoie un tanar de la noi pentru a face performanta in domeniul respectiv?

 

Pentru a incepe sa faci echitatie, in primul rand trebuie sa iubesti caii, pentru ca de la inceputul antrenamentului pana la sfarsit tu ai o legatura stransa cu acest animal. Tu nu trebuie sa ai frica. Pasii sunt foarte simpli: gaseste un antrenor care sa te invete aceasta maiestrie si cumpara echipamentul potrivit.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ce mesaj ai pentru cititoarele Perfecte.md?

 

Incepe sa traiesti cu adevarat, nu doar la suprafata. Risca, nu ai frica de a da gres. Daca copilul tau isi doreste cu ardoare ceva, fa tot posibilul sa ii oferi, deoarece nu ai de unde sti cum acest lucru ii va influenta viitorul. Vreau sa le multumesc enorm celor care ma sustin: familia, antrenorii si, desigur, prietenii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sursa foto / video: Arhiva pesonala / Maria Chuperka

Perfecte