Intrebare primita de la o cititoare fidela a site-ului perfecte.md: "Buna ziua. Am si eu o nelamurire in privinta relatiei mele. Sunt impreuna de 3 ani cu prietenul meu, eu am 23, el are 25. Am inceput relatia imediat dupa moartea mamei mele si de aceea si pana in ziua de azi am impresia ca mai mult din jale a inceput relatia, el negand acest gand al meu. Initial il iubeam la nebunie si ne iubeam la nebunie, acum de un an parca se stinge incet, incet acea dragoste nebuna si ma plictisesc pe zi ce trece. Mentionez ca noi niciodata nu ne-am despartit, nu ne-am certat serios, asa mai avem nelamuriri, ne contram foarte mult, de oarece parerile noastre vis-a-vis de viata nu prea coincid. El este o fire mai timida, linistita si monotona, eu fiind foarte activa, energica si impulsiva, din acest considerent uneori intalnim dificultate.

 

Spre exemplu eu deja ma gindesc la viitor, cum sa facem caci nu mai avem varsta de 18 ani, totusi in 5 ani deja trebuie sa intemeiem o familie ca viata nu ne asteapta pe noi, ea merge inainte si timpul trece, pe cand el nici nu am idee daca se gandeste sau nu, caci nici nu discutam despre acest lucru, el a crescut fara tata si lucru acesta se simte, parca a ramas la varsta de 18 ani, fara griji si nevoi. Inteleg ca cei isteti nu ii inteleg pe cei mai inceti si viceversa dar ma gandesc ca oare am sa pot mai departe sa gasesc un limbaj comun. Deseori ma gandesc ca ar fi cazul sa incheiem relatia ca numai pierdem anii si timpul, dar imi este atat de aproape, face parte din viata mea si fara el nici nu-mi imaginezi cum as fi, dar nici asa parca mi se pare ca nu este bine, de fapt nici nu stiu cum ar trebuie sa fie bine, poate ca relatia noastra este buna dar eu am imaginatie bogata si as vrea ceva mai mult. EL este un baiat de aur, cum si-ar dori multe domnisoare, cuminte, atent, pretuieste femeia si foarte multe calitati bune are.

 

 

Pe mine ma deranjeaza ca nu este dornic de a face ceva spre bine. Eu spre exemplu optez pentru a pleca impreuna peste hotare, el nu tare este intuziasmat dar nici aici nu are un salariu cu multe zerouri pentru a putea o locuinta a noastra sa avem in caz de viitor. Ori eu sunt cea cu problema ori relatia noastra nu trebuie continuata. Nu stiu cum sa procedez si nici nu vreau sa intreprind ceva, mi-e frica ca daca aleg despartirea sa nu gresesc, dar nici nu vreau, vreau sa se schimbe el si sunt gata sa il ajut numai nustiu cum, de aceea si apelez la sfatul dvs. ( Apropo nici pe plan de intimitate eu nu stau bine, nu ma simt satisfacuta, sau eu nu depund efort, mereu gindurile mi se duc in alta parte, stres, griji si multe altele ce nu imi d-au pace sa ma relaxez in totalitate) Multumesc anticipat!"

 

 

 

Raspunsul psihologului site-ului perfecte.md, dr. in psihologie Aurelia Balan Cojocaru: "Buna ziua. Problemele relationale sunt din pacate, tot mai frecvent intalnite in randul tinerei generatii. Fenomen datorat probabil, lipsei acute de educatie relationala.


Eu ca psiholog vin si spun ca in viata asta nu "ne imbolnavesc"  atat evenimentele in sine. Acestea sunt doar niste evenimente, fie placute sau  neplacute. Nu evenimentele sunt de vina, ci atitudinea noastra fata de acele evenimente. Atitudinea noastra ne omoara, acea traire interioara de neacceptare, de inversunare, de neintelegere ne mananca prin interior la fel cum un mic vierme poate sa distruga in totalitate un mar de exemplu. 


Nu zadarnic v-am zis aceste lucruri, in ele se regaseste o alternativa a preconceptiilor prin prisma carora priviti relatia dvs. Altfel spus, nu ceea ce se intampla, sau nu se intampla, precum nici felul de a fi al partenerului, nu sunt sursa reala a framantarilor dvs. Problema sta in cum intelegeti dvs aceste lucruri si mai ales, in cum ALEGETI sa le intelegeti.
Incercati sa vedeti partea pozitiva a lucrurilor: aveti alaturi un barbat care va respecta, incearca sa va fie alaturi, un barbat care, dupa cum afirmati, multe femei si-ar dori sa il aiba ca partener de viata. Faptul ca asteptarile lui sau ritmul de viata este altul decat al dvs, poate fi chiar un avantaj. Nu v-ati gandit ca anume ingaduirea sa aduce echilibrul in relatia de cuplu?
Invatati sa fiti sincera cu sine si respectiv sincera si cu el. Analizati bine care va sunt asteptarile si invatai sa vi le asumati. Invitati partenerul la o discutie calma si constructiva. Puneti-l la curent cu ceea ce credeti si simtiti si luati decizia cea mai inteleapta.

 


Cu multa rabdare, comunicare, fara retineri si subintelesuri, o sa reusiti sa rezolvati multe probleme. Daca o sa va dati silinta, chiar si nemultumirile in ceea ce priveste viata intima au sanse reale de rezolvare.

 


In viata nu putem avea chiar totul, dar putem alege sa ne bucuram si sa fim recunoscatori destinului pentru lectiile invatate, experiente, oameni si intamplari.

Multa intelepciune va doresc!"


Perfecte