Intrebare primita de la o cititoare fidela a site-ului perfecte.md: "Buna ziua d-na Aurelia,urmaresc de ceva vreme rubrica dumneavoastra si va apreciez foarte mult pentru calitatea raspunsurilor si solutiilor tuturor problemelor cu care se confrunta persoanele care va scriu. Am hotarit sa va scriu si eu...am 23 de ani si de 4 ani sunt casatorita. Sotul e mai mare cu 2 ani ca mine,avem un baietel superb,dar eu am ajuns sa fiu insatisfacuta de viata mea alturi de el....totul a inceput din clipa in care m-am mutat in casa lui permanente certuri din cauza socrilor. Nu-mi acorda atentie, cu toate ca am avut o sarcina foarte grea, ma umiliea prin cuvinte in fata lor si daca eu il intrebam de ce face asta raspunsul lui era simplu: pentru ca am cap de gasca si sunt bolnava mental:....m-au ranit foarte mult vorbele lui, dar fiindca in acel timp inca faceam si studii am hotarat sa nu iau seama prea mult la aceste lucruri cu toate ca imi lipsea atentia, dragostea lui, el care trebuia sa fie alaturi de mine in orice situatie, in schimb el era de partea oricui numai nu a mea,am crezut k poate daca o sa traim in 2 o sa fie mai simplu...Nu, a dorit sa ne mutam singuri.....toata ziua e la munca, nici nu ma suna, seara daca vine e obosit si nu mai vrea nimic..am incercat in diferite feluri sa mai inviorez un pic relatia noastra sentimentala dar fara rezultat. El imi reproseaza ca asta nu e important in viata, ca sunt doar niste aiureli. In fine, ma simt sufocata de acest ritm de viata, uneori m-am gandit sa il las, dar vreau ca copilul sa aiba tata.  Pana la urma, sunt si eu suflet....femeie..am si eu nevoile mele, dorintele mele.....dar nu am cu cine sa le impart......dati-mi va rog un sfat, cum sa procedez?"

 

 

 

 

Raspunsul psihologului site-ului perfecte.md, dr. in psihologie Aurelia Balan Cojocaru:  "Buna ziua. Conflictele conjugale, din pacate, sunt o tema tot mai frecventa in randul multor dezbateri contemporane. Managmentul solutionarii acestui conflict depinde uneori de ambii parteneri, dar, sunt situatii cand doar unul este cel care are de dus tot greul.

 


Eu va recomand sa va evaluati specificul comunicarii in cuplu si sa incercati atat impreuna,cat si separat sa dezvoltati competentele comunicarii in cuplu.

 


L.N. Tolstoi spunea" toate familiile sunt fericite in acelasi mod si nefericite in mod diferit". De aici putem deduce ca in toate cuplurile  exista situatii de conflict, stres, neincredere, gelozie, apatie relationala,cearta, valori diferite, etc etc

 


Analizati care sunt cauzele starii dvs, dar analiza sa o faceti nu doar din perspectiva acuzatorie, dar si din postura incluziva. Atunci cand veti intelege care este adevaratul izvor al acestor emotii, elaborati strategiile de solutionare. Eventual nu taraganati sa apelati la un specialist care o sa va ajute sa va intelegeti, sa va redescoperiti, poate o sa va propuna careva traininguri de dezvoltare persoanala.

 


Pareri, sfaturi si recomandari de la cei din jur pot fi multe, dar doar ce dvs si sot depinde cum o sa evoluati ca cuplu in continuare, cum o sa va constuiti casnicia si ce model de crestere si dezvoltare o sa oferiti copiilor dvs.


Nu va cufundati in frustrari si culpabilitate, comunicarea asertiva, inteleapta, atentia la nevoile partenerului, pot sa va serveasca ca puncte de reper pentru o schimbare in bine. Nu este foarte usor, dar nici pe departe imposibil.


Armonie si intelegere va doresc !"


Perfecte