"Ce sa fac ca prietenul meu sa nu afle ca eu l-am lasat pentru un barbat insurat?"


Psihologul site-ului perfecte.md ofera raspunsuri cititorilor, care traverseaza o etapa mai complicata in viata.


 

 

 

Intrebare primita de la o cititoare fidela a site-ului perfecte.md: "Buna ziua! De ceva timp vreau sa va scriu si ma tot gandesc daca sa o fac sau nu, dar in urma informatiilor acumulate am inteles ca santeti cel mai bun specialist de la noi in domeniul psihologiei. Problema mea e una tare incurcata, pentru ca situatia in care sunt e una mai neoridinara. La ai mei 27 ani, imi dau seama ca ma simt tare aiurea in viata asta in care mereu trebuie sa minti, sa te prefaci, sa fii cine nu esti de fapt. Sant satula sa fiu cu un tip numai pentru ca nu cumva cei din jur sau parintii chiar sa ma taxeze, sa ma faca fata batrana. Eu stiu ca el ma iubeste, imi face toate dorintele si stiu ca langa el am un viitor asigurat. In acelasi timp, in ultimul timp am petrecut multa vreme impreuna cu seful de la serviciu, am avut calatorii in interes de afaceri, am discutat, luat impreuna masa. Si desigur asta a dus ca intr-o seara sa ne dorim mai mult. Am preferat sa amanam intoarcerea in tara,capoi am cautat pretexte pentru si mai multe deplasari prelungite. Sotia lui e genul cela de femeie, scorpie. Din cauza ei el multe a pierdut in viata, greu i-a mers in afaceri. Eu nu o stiu bine personal, dar din cate el imi zice imi dau seama ca ii femeia care are asteptari, care vrea bani multi, vacante luxoase, Spa scumpe si tot ce e scump, de el nu ii pasa, considera ca merita totul pentru ca i-a nascut un copil. Imi vine uneori sa ma duc la dansa si sa ii zic in fata ca face un om nefericit, ca eu daca as fi in locul ei as sti cum sa ma comport cu un barbat de aur cum este el. Pe de o parte nu am siguranta ca el ar divorta, fiindca parintii ei sunt oameni tare influenti si ar putea sa il distruga. Tot fac planuri cum sa ajunga ea sa plece??? Ma gandesc ca daca ma separ eu de prietenul meu, el o sa vada si poate va face la fel, va intelege ce sacrificiu am facut eu si imi va urma exemplul,va lupta pentru fericirea noastra. Cum sa o fac insa? Ca prietenul meu sa nu afle ca eu l-am lasat pentru un barbat insurat? E foarte dificil totul. Cum sa procedez ca sa fiu fericita cu barbatul cu care vreau, fara ca cei din jur sa ma disconsidere?"

 


 

Raspunsul psihologului site-ului perfecte.md, dr. in psihologie Aurelia Balan Cojocaru: "Buna ziua. Cauza nefericirii care va coplesteste este probabil o urmare a nocivitatii care v-a invadat mintea si spiritul. Ati ajuns sa jucati pe scena propriei vieti un rol care nu va apartine, nu va reprezinta, va oboseste si frustreaza. Atunci cand va agatati de anumite relatii nesanatoase, faceti compromisuri care aduc doar teama, neincredere in sine, va ascundeti si cadeti in plasa neadevarului, avand asteptari gresite, este practic inadmisibil sa nu ajungeti sa suferiti. Caci intotdeauna falsitatea este o sursa inepuizabila de suferinta. Pe cand deciziile corecte si verticale, adevarul si transparenta, vor fi cele care o sa va ajute sa va (re)descoperiti, sa cunoasteti in persoana dvs un om cu spirit liber, care nu e nevoit sa se ascunda dupa paravane inventate, nu traieste in polemici si teama ca faptele sale ar putea ajunge sursa de barfe si discutii pentru cei din jur.


Ati ales cu buna stiinta sa va invartiti intr-un cerc mai mult decat vicios. Or, poate nu ati stiut ca un barbat insurat este in esenta un barbat al altei femei? Cum credeti, de cata valoare personala dati dovada atunci cand va exprimati parerea atat de negativa fata de o persoana pe care dvs nu o cunoasteti? Un om despre care nu ati specificat ca v-ar fi facut personal vre-un rau. Cat de superioara va credeti acelei femei? Si desigur, oare ce segment de autoamagire va face sa credeti ca-n locul ei ati proceda altfel? De unde stiti dvs ce intamplari ar fi generat comportamentul ei de "scorpie" si oare in baza caror dovezi o considerati vinovata de nefericirea sotului dumneaei? Doar, de fericirea sau nefericirea personala, suntem vinoveti fiecare din noi, nicidecum altcineva! 


Domnisoara, atata timp cat dvs nu ati trait cu acel barbat, cat nu stiti la ce intamplari, dificultati, experiente a fost supusa acea familie si mai ales, nu aveti o familie, nu simtiti pe propria piele ce inseamna incercarile maritale, nasterea unui copil, cresterea lui, depresii, oboseli, rezistenta la stres, rutina etc etc, poate va ganditi un pic inainte sa atribuiti unui om asemenea calificative. Nu mai pomenesc aici de solidaritatea feminina...


Eu inteleg perfect ca nu va place sa cititi aceste lucruri, dar e important sa intelegeti ca de foarte multe ori lucrurile pot sta altfel decat dvs credeti. Barbatii de multe ori se victimizeaza, de multe ori nu isi asuma partea de vina, de esec, greseala personala care a contribuit la racirea climatului familiar. Este mult mai usor de invinuit,  de departat de la sine responsabilitatea, de vazut pauiul din ochii altuia si de facut abstractie de barna din ochiul personal. E comod de negat  orice vina, de cele mai multe ori, cei care o fac, nicimacar nu vor sa constientizeze greselile personale, fiind foarte siguri de dreptatea personala. Aduc argumente nenumarate in defavoarea altuia si cauta refugii.


In acelasi timp nu v-ati intrebat oare, daca e atat de nefericit, de ce nu lupta pentru a fi, sau...de ce nu pleaca? Credeti chiar ca un statut social al socrului sau a oricui din rude este cea mai mare piedica? Omul care vrea cu adevarat sa schimbe ceva, o face rational, frumos si nu-l impiedica nimic. Si apoi oare e o dovada de inteligenta sa vorbeasca un barbat de rau sotia ? Doar, candva, indiferent de circumstante, ea a fost alegerea lui ! Cumva se primeste ca aduce jigniri si acuze nu doar consoartei, ci si lui personal, nestiind a fi un domn si asti respecta alegerile facute. Dvs daca ati auzi astfel de vorbe de la fostii parteneri, cum v-ati simti? Nu e mai frumos pur si simplu de recunoscut ca chiar de-a fost frumos de la inceput, au visat la ceva impreuna, nu au stiut sau nu au putut construi , nu au stiut cum sa mearga mai departe? De ce e nevoie sa se improaste cu murdarie, denigrari, acuze, minciuni? Ce ar castiga de la asta? 

 


Nici eu, dar nici dvs, nu avem dreptul sa judecam relatia acelui cuplu si nici sa cautam cumva a ne implica in problemele care exista, sau nu, intre ei doi.
Poate e momentul propice sa intelegeti cat de nociva este relatia dvs cu acel barbat? Poate e cazul sa va vedeti de viata dvs, de problemele personale, de deciziile pe care aveti de le luat ? Or, va simtiti atat de comod in rolul actual incat nu va este lezata demnitatea persoanala, libertatea, comoditatea sufleteasca? Chiar va aranjeaza sa stiti ca mereu o sa fiti o a doua? Cata liniste aveti cand stiti ca trebuie sa va culcati alaturi de un alt barbat,iar gandurile va sunt la un altul care, culmea, e alaturi de sotia lui? Si-apoi, oare prietenul dvs merita sa traiasca in minciuna pe care i-o serviti doar de dragul comoditatii dvs? 

 


De cate ori ati incercat sa va puneti in locul persoanelor din jurul dvs? In locul sotiei barbatului pe care pretindeti ca l-ati iubi, in locul prietenului dvs, al parintilor, etc etc. Cum v-ati simti?

 


Eu va apreciez sincer pentru ca recunoasteti ca undeva ati obosit , ca traiti in minciuna si prefacatorie si va intemn sa nu va opriti sau sa obositi in a face o schimbare pozitiva pentru dvs.

 


 Alegeti intelept calea adevarului si toata existenta se va schimba intr-un mod placut! Onestitatea, transparenta, diplomatia si verticalitatea vor aduce vietii dvs claritate, intelegere, incredere si decizii corecte. Niciodata nu e usor, si multi se sperie la inceput, insa doar cei care au perseverenta de a merge pana la capat, inteleg esenta acestor valori."

 

Perfecte

Vote

Vote avarage: 0
Vote count:

Vote now:

Articole pe aceeasi tema