Cum ar trebui sa fie o relatie functionala? 

Eu spun foarte simplu: o relatie functionala e o relatie in care doi oameni se simt fericiti ! O relatie reusita necesita si conduce in acelasi timp la o reorganizare profunda a personalitatii fiecarui partener, o acomodare a celor doua personalitati. Relatia necesita formarea unei uniuni in care anumite responsabilitati sunt impartasite, iar altele sunt preluate de catre unul dintre parteneri. Anumite fatete si trasaturi de personalitate se vor dezvolta, altele se vor estompa, partenerul fiind perceput ca si propriul sine iar relatia ca o entitate. In situatia optima, partenerul devine un alter ego ale carui dorinte, nevoi si stare de bine sunt considerate ca avand acelasi grad de importanta ca ale sinelui. Functionarea unei relatii nu este deloc o “operatie” usoara deoarece presupune armonizarea unor istorii personale, asteptari, temeri si caractere diferite. Putem numi o relatie reusita, atunci cand partenerii se simt liberi, pentru ca dragostea inseamna libertate, cand nu uita sa se surprinda chiar daca au trecut ani de la prima intalnire, cand petrec timp de calitate impreuna, cand exista incredere, devotament, respect. O relatie reusita este o investitie in care cei doi constientizeaza importanta muncii reciproce, in care se pune accent pe o comunicare profunda, pe depasirea blocajelor. Relatiile sanatoase pot imbogati toate aspectele vietii celor doi, de la sanatatea fizica si mentala, la cariera, implinire personala, pana la toate legaturile pe care le au cei doi cu oamenii din jur!

 

 

Care sunt cele mai frecvente probleme ale cuplurilor moderne ?

Relatiile de cuplu sunt foarte complexe - fiecare aduce cu sine propriile experiente, sentimente si asteptari. Astfel o relatie poate fi o sursa de dezamagire profunda si durere, dar si o platforma pentru dezvoltare personala, siguranta, relationare, vindecare si incantare. Pe langa problemele, mai putin frecvente, ce tin de diverse afectiuni si tulburari psihologice, cum ar fi alcoolismul, violenta domestica, depresia, anxietatea, schizophrenia, controversele mai apar deoarece nevoile fundamentale ale unuia dintre parteneri intra in conflict cu nevoile semnificative ale celuilalt.


Pentru ca nevoia, indiferent de natura ei de a fi ascultat, de a se simti in siguranta, de impartasire, de stimulare, etct este indreptatita pentru persoana care o simte, ii va veni greu sa asculte sau sa ia in considerare situatia partenerului. Certurile apar pentru ca intensitatea nevoilor celor doi este acuta, iar interactiunea dintre ei se desfasoara intr-un mod neproductiv-neadaptativ. Anxietatile sau preocuparile/grijile unuia dintre parteneri nu sunt comunicate intr-un mod eficient sau mai degraba sunt comunicate intr-o maniera in care intensifica anxietatile sau grijile celuilalt. Un motiv pentru care fricile sau anxietatile nu sunt comunicate este acela ca noi insine ne aparam cat putem de aceste anxietati si, daca in general acest lucru ne ajuta sa fim eficienti (mai ales in mediul social/profesional), in viata de cuplu asemenea aparari reprezinta bariere in comunicare.


 

Pentru a complica si mai mult situatia, daca incercam sa ne debarasam de aceste aparari pentru a putea comunica ceva ce ni se pare dificil spoate fi rusine, frica, o dependenta sau o dorinta, suntem paralizati de propria noastra anxietate, astfel ca deschiderea este din nou ingreunata. Controversele (pe care cei doi le simt ca atacuri) declanseaza un comportament defensiv ce diminueaza capacitatea partenerilor de a se asculta unul pe celalalt (dialogul surzilor). O alta problema ce apare in cuplu este nivelul diferit de implicare a partenerilor.


 

Este cunoscuta realitatea ca exista intotdeauna o diferenta intre cei doi parteneri privind nivelul de implicare si de intensitate a dorintei (unul dintre ei simte nevoia de a oferi, de a iubi mai mult). Sunt situatii cand unul cere prea mult si nu da nimic la schimb Pretentiile unora fata de partenerii lor de viata sunt uneori exagerate: sunt gata sa ceara si marea si sarea dar nu sunt dispusi sa dea acelasi lucru la schimb. Isi doresc sa fie mereu apreciati, iubiti, rasfatati, cuceriti, sustinuti etc., insa atunci cand vine randul lor se retrag si spun ca ei nu pot sa faca acelasi lucru pentru ca nu sunt genul de persoane care sa faca asta. Chiar si atunci cand partenerul care face aceste lucruri nu se asteapta la nimic in schimb din partea jumatatii sale, nu inseamna ca nu o doreste. La un moment dat fantana va seca...


Comunicarea partiala – majoritatea dintre noi se exprima suficient de bine fata de un altul, dovada fiind aceea ca reusim sa ne intelegem, cel putin pentru o perioada de timp. Intrebarea este insa daca comunicarea este completa si eficienta, daca reusim sa transmitem suficient de clar si motivul starilor pe care le avem. Unele sentimente (legate de sexualitate, de bani, de exprimarea furiei, cresterea copiilor, de singuratate sau disconfort) sunt mai dificil sau jenant de exprimat partenerului din motive de educatie, de cultura sau pur si simplu pentru ca suntem introverti si nu suntem obisnuiti sa ne exprimam. In cuplu,o mare problema vine din supozitia universala ca partenerul nostru stie ce gandim si simtim, fara ca noi sa o formulam explicit. Pentru a evita astfel de neintelegeri si a comunica eficient fara a antrena defensele partenerului, este important sa evitam supozitiile ca stii despre ce vorbeste partenerul tau sau ca intelege ceea ce incerci sa comunicit si sa avem un limbaj concret. Putem spune ce simtim ca este nevoie sa scoatem la suprafata insa fara a-l blama sau eticheta pe partener, folosind mai degraba afirmatii ce se refera la persoana ta nu la a celuilalt (incep cu Eu, nu cu Tu). De exemplu, o afirmatie care sustine defensele celuilalt blocand semnificatia mesajului pe care il primeste este “(Tu) Nu ma asculti niciodata”, iar o afirmatie care permite transmiterea mesajului este ‘(Eu) Am nevoie sa fiu ascultat/a mai mult’.

 

Comportamentul sexual este considerat atat o nevoie sexuala cat si un mod de relationare: De obicei cuplurile percep ca se confrunta cu blocaje atunci cand intampina dificultati sexuale, cum ar fi lipsa de dorinta, anxietati legate de performanta sexuala, disfunctii erectile, incapacitatea de a avea orgasm, perversiuni sexuale, insa le este jena sa discute despre aceste situatii cu partenerul din teama de a fi criticati/etichetati si respinsi. Atunci cand apar probleme legate de sexualitate este important sa aveti in minte ca a va invinui sau a-l blama pe partener nu ajuta pe nimeni. Ceea ce ajuta este o atitudine deschisa, de comunicare a nevoilor-preferintelor sexuale, precum si a temerilor declansate. Lipsa de respect Respectul fata de celalalt este crucial intr-o relatie. Cand vorbim despre respect ne gandim la limbaj, gesturi, atitudine etc. Se mai intampla sa ne enervam si sa scoatem pe gura ceva ce nu ne place, dar nu trebuie sa facem din asta un obicei. Lipsa se respect se adanceste pornind uneori din lucruri marunte. Azi poate sa fie o vorba aruncata aiurea, maine tipete si poimaine mai rau. Atunci cand unul din parteneri isi pierde respectul fata de cealalta persoana, atunci nici celalalt nu va mai avea motive sa isi respecte jumatatea. De ce? Respectul fata de persoana de langa tine inseamna respect fata de persoana ta. Luarea unei pozitii de control Atunci cand este nevoie, unul dintre parteneri trebuie sa ia deciziile pentru amandoi, insa acest lucru nu trebuie sa devina o obisnuinta. Nimeni nu vrea sa fie controlat, sa faca numai ce partenerul lor doreste si tot asa.

 

Amenintarile/Santajul:  Multi oameni isi ameninta sau santajeaza partenerii atunci cand vad ca nu obtin ceea ce vor, insa nu inseamna ca este un obicei sanatos. Cei care recurg la amenintari isi doresc cu disperare ca patenerul lor sa faca asa cum ei isi doresc. Amenintarile pun ziduri inalte si groase intre partenerii de viata pentru ca cei care recurg la aceasta metoda devin o sursa de control si de frica, si nu de iubire si sprijin asa cum ar trebui in mod normal sa fie.

 

 

Posesivitatea: Multi oameni cred ca daca iubesc cu adevarat, sunt posesivi. Sa fii posesiv cu partenerul tau este ca si cum ai avea un nou animal de casa dar nu vrei ca nimeni altcineva in afara de tine sa se joace cu el, sau sa il mangaie, sa ii dea de mancare etc. Posesivitatea nu face decat sa inspire frica si nesiguranta. Nimeni nu ar trebui sa simta ca este „obiectul” cuiva.


 

Care sunt tipurile de terapie recomandate cuplurilor aflate in impas?

 

Exista mai multe optiuni pentru terapia de cuplu, insa niciuna nu poate fi considerata cea mai buna sau cea mai eficienta. Necesitatile fiecarui cuplu, alegerea personala si relatia acestuia cu psihoterapeutul va dicta tehnica terapeutica aleasa. Printre modelele de terapie de cuplu se numara terapia comportamentala, modelul cognitiv, modelul psihoanalitic, terapie integrativa, terapie de grup.

 

Terapie cognitiv comportamentala: Acest tip de psihoterapie subliniaza schimbarea atitudinii si a comportamentului negativ.

Abordarea cognitiva: educa si mareste starea de constienta asupra perceptiilor, comunicarii si aptitudinii de a rezolva problemele in cuplu. Relatiile in cuplu sunt imbunatatite marind schimburile pozitive si scazand frecventa interactiunilor negative. Acest model se axeaza pe recompensareacomportamentuluipozitiv. Terapie psihanalitica.

Modelul psihanalitic: este bazat pe conceperea unui sistem reciproc de sentimente constiente sau inconstiente rezultate din experientele familiale ale fiecaruia dintre parteneri. Starea de conflict in cuplu se naste din asteptarile infantile nerealizate, pe care unul sau ambii parteneri spera ca celalalt le va duce la indeplinire.

Psihoterapie psihodinamica: Acest model se bazeaza pe faptul ca trecutul format din experientele din copilarie si conflictele subconstiente sta la baza problemelor ce persista la maturitate: de obicei stima de sine scazuta, anxietate, sentimentul de incomplet. Psihoterapia psihodinamica este un tratament de termen lung.

Psihoterapie interpersonala: Acest tip de terapie se bazeaza pe teoria conform careia problemele pe care le avem in prezent se datoreaza unui comportament de neadaptare, cauzat de relatiile interpersonale precedente.

Terapie de familie: Implica prezenta mai multor membri din familie la sedintele de psihoterapie, pentru a ajuta la rezolvarea conflictelor si la imbunatatirea interactiunii. Acest model are la baza premisa ca o familie este un sistem si, daca un rol in familie se shimba, toate celelalte sunt afectate si prin urmare trebuie sa-si schimbe comportamentul.

Terapie focalizata si individualizata: Terapeutul se concentreaza pe psihoterapia individuala a partenerului afectat si incearca reconstructia cuplului, celalalt partener fiind in egala masura inclus in programul psihoterapeutic.

Terapie de grup: Tratamentul include discutii, analize si schimbari in cadrul unor grupuri de cupluri disfunctionale. In general acest tip de terapie urmeaza dupa cateva sedinte de psihoterapie individuala. Apoi fiecare cuplu este evaluat in privinta calitatii relatiilor afective si a motivatiilor partenerilor. Cuplurile nu se cunosc dinainte si sunt antrenate intr-un joc de situatii si comportamente specifice, avand si moderatori, constituiti dintr-o pereche de terapeuti.

Perfecte