Este insa si o realitate ”oficiala” de care se ocupa institutiile practico-teoretice ale societatii, in primul rand medicina psihiatrica si psihoterapeutica si trateaza persoanele care, au si sunt marcate, de  o tulburare agorafobica, depresiv- melancolica, obsesiv-compulsiva, conversiv-somatica, maniacala, delirant-paranoida, schizofrena, dementiala, autista, etc.

 

 

In ansamblu , se poate spune ca tulburarea mentala este un mod de  fi al existentei oamenilor plasati la limita. Indiferent de cauzele sale, care implica intotdeauna si functia cerebrala, ea poate fi considerate un fel de “experiment natural” care, reduce functionarea psihica a individului si mai ales, integrarea sa sociala si creativitatea, motiv pentru care, el are nevoie de ajutor.

 

 

 

Parerea despre sine a oamenilor cu tulburari mentale, este si ea deosebita si nefireasca. De exemplu, depresivul se simte, fara niciun motiv real, un om de nimic si deseori culpabil de vini imaginare. Maniacalul e megaloman, increzatori in sine, simtindu-se capabil de orice, anxiosul se simte excesiv de vulnerabil iar, unii deliranti, ajung sa fie convinsi ca parintii lor  nu sunt cei adevarati si ca ei au o alta identitate.

 

 

 

 

 

Persoanele cu tulburari mentale ajung deseori sa relationeze dificil cu ceilalti. Se cunosc si forme variate de manifestare: indiferenta totala si o inchidere misterioasa in sine, indiferenta fata de altii, raceala afectiva, nu rezoneaza la evenimente,nu se simt atrasi de nimic din lume, traind cu gandurile proprii si plutind in abstractii.

 

 


Este important de mentionat ca tulburarile mentale pot afecta doar anumite sectoare ale vietii psihice, motiv pentru care este importanta diagnosticarea corecta, centrata pe sinele constient si pe structura psihismului uman. Iar interventia specialistilor la timpul potrivit, poate gasi o solutie cat mai eficienta in solutionarea si readucerea unei functionalitati normale.

Perfecte