Pentru ca sunt foarte multe cartile care, de-a lungul anilor, mi-au placut si chiar m-au format, e greu sa fac o lista generala asa cum mi-ati solicitat. Asa ca va voi numi cateva dintre cartile pe care le-am citit anul acesta si care m-au impresionat. 

 

 

“Cronica de Familie” este romanul pe care il citesc acum. Scris, in trei volume, de Petru Dumitriu, un scriitor din Romania care a trait in exil, iar lucrarile sale au fost interzise in tara de cenzura. “Cronica de familie” este un roman tulburator si care urmareste firul vietii catorva generatii, apartinand unei familii, incepand din secolul al XIX-lea si pana la mijlocul secolului al XX-lea. Moravurile nobilimii, saracia taranilor, rascoalele inabusite ale acestora impotriva mosierilor, osatasii romani in primul razboi mondial – dezorganizati si pusi in fata unor situatii complicate, regele si interesele sale intime ciudate – e si istoria Romaniei, nu doar a unei familii. Sunt o multime de pasaje care ma emotioneaza si ma pun pe ganduri. 
Povestirile lui Alice Munro – sunt povestiri de suflet pentru mine. Multe dintre ele m-au impresionat – prin felul in care sunt descrise sentimentele – acut, pe alocuri chiar dureros, dar si personajele – atat de clar de parca le-ai cunoaste. “Fugara”, “Ura, Prietenie, Dragoste, Casatorie”, dar si “Draga Viata” sunt cartile cu povestiri ale lui Munro care m-au cucerit. 
“Cain” de Jose Saramago mi-a placut prin felul in care sunt abordate cateva fragmente din Biblie. Ironia subtila a lui Saramago ii da savoare. Iar acum pe raftul meu sta si abia asteapta sa fie citita “Evanghelia dupa Isus Cristos” - o carte interzisa de biserica catolica pentru felul in care trateaza religia crestina. La fel, de la Saramago am citit anul acesta “Toate numele” in care mi-a placut mai ales metafora de la finalul cartii.
 
“Zapada” de Orhan Pamuk – mi-a trezit interesul prin istoria femeilor musulmane care ajung sa-si puna capat zilelor in perioada in care in scolile din Turcia este interzis valul. Actiunea se petrece intr-un mic orasel, iarna, iar zapada este linia rosie (aici, mai degraba, alba) a naratiunii si este descrisa atat de frumos incat iti da o stare de bine si de zbor. Multe momente din viata locuitorilor seamana cu ce am trait in copilaria mea, in anii 90 – deconectarile de curent sau felul in care toata lumea, la anumite ore se aduna ca sa priveasca un serial mexican, dar astea sunt detalii, frumusetea cartii este alta. 
“Vara in care mama a avut ochii verzi” - nu pot sa nu vorbesc despre cartea fostei mele colege, Tatiana Tibuleac, citita inca pe la inceput de an. E cu adevarat surprinzatoare prin expresie, prin stil, dar si prin starile prin care trece personajul central. Drama, ura in mijlocul careia traieste iubirea de mama, dar si misterul din jurul mamei – te fac sa te gandesti la ce se intampla in sufletul acelei femei ajunsa la capat de viata.
Printre cartile pe care le-am citit anul acesta cu placere si interes este si "Padurea norvegiană" de Haruki Murakami, un roman despre dragoste, prietenie si destin al carui final ramane deschis si te invita parca sa faci parte din naratiune ca sa o continui.

"Sapiens" de Youval Noah Harari este o lucrare stiintifica despre istoria omenirii si care se citeste foarte usor. Aceasta preceda o alta carte a lui Harari "Homo Deus", care inca nu a fost tradusa in romana si care este in lista lecturilor mele pentru 2018.

"Exceptionalii" de Malcolm Gladwell - un studiu despre succes si educatie, despre munca, reusita, dar si ocazii pe care ti le da destinul. Unele concluzii sunt de-a dreptul uimitoare.

"Fratii Caramazov" de Feodor Dostoievschi a ajuns in mainile mele in acest an. Este un adevarat spectacol despre iubire si ura, despre pasiune si credinta.


Acestea sunt cele mai importante carti pe care le-am citit anul acesta si fiecare din ele mi-a lasat o impresie puternica.

Perfecte