S-a nascut la data de 19 februarie 1994, in localitatea Bulboaca din raionul Anenii Noi. Tanara actrita promite un viitor frumos, atat domeniului teatral, cat si celui cinematografic, Marcela a jucat un rol secundar intr-o coproductie romano-germana “Neulich die Reise mit Vater – That Trip We Took With Dad”, jucand alaturi de actori importanti din lumea filmului.

 

Intr-un interviu pentru Perfecte.md, Marcela Nistor a vorbit despre ea, despre proiectele sale de viitor si despre pasiunea pentru teatru.

 

Perfecte.md: De ce ai ales sa faci actorie? Si de ce la Bucuresti? Cum sunt oamenii in aceasta metropola?

 

Marcela Nistor: Cred ca “alegerea” este o iluzie frumoasa in viata asta. A fost intamplator. Am vrut, de fapt, la regie film, si cand am aplicat la Ambasada Romaniei, la Bucuresti se oferea un loc pentru regie film si unul pentru actorie. Si am zis fie, aplic la amandoua. Dupa medie, am trecut la actorie si acolo am si ramas. La Bucuresti, oamenii sunt frumosi si un pic agitati, dar e vina metropolei ca ii agita cumva pentru supravietuire.

 


 

 

Cine sunt acei oameni care te-au influentat cel mai mult in sfera profesionala?

 

Oh, grea intrebare. Cred ca nu se compara cu nici un pomelnic. Sunt foarte multi oameni carora le sunt recunoscatoare. Am sa incerc sa vorbesc direct cu ei.

 


 

 

Obisnuesti sa ai modele?

 

Da. Dar nu sunt din lumea artei.

 


 

 

Talentul actoricesc este innascut sau il poti culege si de pe bancile facultatii de actorie?

 

Un lucru minunat la facultatea de actorie e absenta bancilor. “La podele!” Acolo se lucreaza talentul. E o meserie practica si nu o inveti din teorie. Cred ca oricine il are. Nu e mult. E doar 1%.

 


 

 

Actoria te-a ajutat sa te descoperi pe tine ca fiinta, ca personalitate?

 

Foarte mult. Recomand oricui sa faca aceasta facultate fara limita de varsta sau alte scuze ingenioase.

 


 

 

Care sunt emotiile unui actor inainte de a intra in scena?

 

Cred ca sunt emotiile pe care le are un bebelus inainte de nastere. Si frica, si bucurie, si trebuie, si nici cale de intors nu mai e.

 


 

 

Ai jucat vreun rol care ti-a testat punctele limite?

 

Mi le-a testat si cred ca am si picat testul. Lida din “Draga Elena Segheeevna”, in regia Iuliei Grigoriu si Au Pair din piesa “Blue Room”, in regia profesoarei Mihaela Sarbu. In ambele piese era vorba despre o expunere fizica mai incomoda mie. Vorba poetului: “ ai intrat in hora, danseaza.”

 


 

 

Ai vrea sa experimentezi vreun anumit proiect teatral pe scenele teatrelor de la Chisinau?

 

As vrea foarte mult sa experimentez un proiect teatral pe toate scenele de activitate de la Chisinau: Proiect de anulare a NU- ului! Nu se poate! / Nu e posibil! / Nu e voie!”. E prea des intalnit oriunde. Si daca il realizez pe asta, de acolo orice e posibil.

 


 

 

Exista roluri pe care ti le doresti in dramaturgie? Cu ce regizor ti-ar placea sa lucrezi?

 

Inainte aveam: Caligula sau nebunul de la Shakespeare, “Faust”, “Hamlet”, s.a. Stiu ca sunt fata, dar pe astea mi le doream. Acum nu mai stiu ce vreau. Mi-ar placea sa lucrez cu Roberto Benigni, Philippe Genty, Slava Polunin si in ultimul timp am auzit foarte mult despre Viktor Ryzhhkov. Dar cred ca sunt mult mai multi oameni cu care as vrea sa lucrez. Sper doar ca sa fie o relatie reciproca.

 


 

 

 Ce carte ai acum pe noptiera? Cehov?

 

Sunt in pauza cehoviana. Acum e “Marele Plan” de Leonard Mlodinow si Stephen Hawking.

 


 

 

 Ce a insemnat pentru tine Gala Hop 2017?

 

Initial a fost ca o gluma, apoi o gluma foarte serioasa. A fost o experienta deosebita. Plina de oameni frumosi, momente frumoase si din nou, cunoastere de sine.

 


 

 

Premiul “Sica Alexandrescu” si-a lasat o oarecare amprenta pe cariera ta actoriceasca?

 

Nu. Sau poate nu imi dau eu seama. Experienta in sine cred ca isi lasa o amprenta dincolo de orice premiu. Peste ani poate imi rectific raspunsul.

 


 

 

Care sunt planurile tale pentru viitorul apropiat. Esti antrenata intr-un proiect teatral nou?

 

Da. La moment fac parte dintr-o echipa “mica, dar voinica”. Eu, Sava, Ina si Yves lucram la deschiderea companiei teatrale “Sava Cebotari”. Incepem cu inceputul, de aceea primul compartiment din aceasta companie este Bebe Teatrul. In perioada de 10 – 13 decembrie, la Chisinau, Barbara Fuchs si Emily Welther – un fel de veterani in aceasta nisa, vor tine un workshop pentru publicul din Republica Moldova despre Bebe Teatru.

 


 

 

 Generatia ta, de actori, prin ce se diferentiaza de celelalte?

 

Am sa-i citez pe profesorii mei “ prin calitate umana desebita”.

 


 

 

 Pentru cititoarele Perfecte.md ce mesaj ai avea?

 

Cand sunteti in impas sau intr-un moment deosebit de complicat, ganditi-va ca undeva in lumea asta e un om care trage o usa pe care scrie “impinge”. Ati zambit? Perfect. Pot spera la o lume mai buna.

 




 

Sursa foto: Facebook / Marcela Nistor

Perfecte