Cum sajunge la conflicte privind custodia asupra copilului?

Relatia devine tensionata si se transforma frecvent intr-o competitie, in care fiecare parte principial nu vrea sa cedeze, afectata de orgolii, suparari si frustrari. Copilul in asa situatii devine un trofeu. atitudinea respectiva este gresita si de multe ori distructiva pentru copii.

In mod cert fiecare din parinti isi va acoperi actiunile cu dragostea fata de copil si cele mai bune intentii. De multe ori aceasta este doar o fatada, sau in cel mai bun caz – doar o parte din adevar.

In fiecare situatie cand parintii decid sa se desparta, ei trebuie sa porneasca de la principiul asigurarii interesului suprem al copilului. Modul de realizarea a drepturilor parintesti si interactiunile cu copilul – toate trebuie sa tina cont in primul rand de interesele acestuia. Uneori parintii nu inteleg asta si recurg la gesturi extreme, cum ar fi: calomnierea celuilalt parinte, umilirea, incercari de manipulare si plasarea fostului partener intr-o lumina proasta. Sunt cazuri cand se ajunge chiar la fapte contraventionale sau penale, de exemplu aplicarea violentei, amenintarea cu moartea, rapirea copilului. In mijlocul acestui razboi al orgoliilor ramane mereu copilul si anume el are de suferit.

 

 

 

 

Care sunt drepturile parintilor?

Chiar daca, asa cum arata practica, de obicei anume mama este parintele care isi asuma custodia asupra copiilor, legea stabileste pentru ambii parinti drepturi egale. Articolul 58 al Codului Familiei stabileste drepturi si obligatii egale ale parintilor fata de copii, indiferent daca copiii sunt nascuti in casatorie sau nu si daca locuiesc cu parintii sau separat. Pornind de la acest principiu, stabilirea custodiei asupra copilului nu ofera nici un fel de avans unui parinte sau celuilalt, criteriul de baza este exclusiv asigurarea intereselor copilului.

 

Daca parintii locuiesc separat, ei au dreptul, in baza art. 63 (1) Codul Familiei sa decida de comun acord cu cine va locui copilul. Acest acord poate fi autentificat notarial pentru a oferi o garantie ambilor parti, in caz ca relatiile se deterioreaza sau circumstantele se schimba.

 

In lipsa unui consens in acest sens, parintii trebuie sa se adreseze in instanta de judecata, asa cum prevede art. 63 (2) din Codul Familiei, citat mai sus. Instanta va lua in considerare mai multe circumstante, cum ar fi: atasamentul copilului fata de fiecare dintre parinti, fata de frati si surori, varsta copilului, calitatile morale ale parintilor, relatiile existente intre fiecare parinte si copil, posibilitatile parintilor de a crea conditii adecvate pentru educatia si dezvoltarea copilului, indeletnicirile si regimul de lucru, conditiile de trai etc.

 

In procesul de judecata privind stabilirea domiciliului copilului minor (Codul familiei nu opereaza cu termenul de ”custodie”), instanta poate verifica interesele si parerea copilului, daca acesta a atins varsta de 10 ani – audiindu-l in sedinta. In acest proces va trebui sa participe obligatoriu autoritatea tutelara din localitatea unde domiciliaza fiecare dintre parinti. De obicei copilul ramane cu parintele care ii poate asigura mai bine interesele.

 

Procedura de stabilire a domiciliului copilului cu unul din parinti, nu priveaza celalalt parinte de drepturile pe care le are. Ei in continuare exercita in mod egal drepturile si obligatiile pe care le au, pot interactiona liber cu copilul, pot sa decida impreuna in privinta educatiei acestuia sau alte aspecte importante (odihnatratament medical, vizite la rude etc.).

 

La fel de important este ca parintii sa nu abuzeze de situatia lor. Sunt multe cazuri cand parintele cu care locuieste copilul limiteaza sau interzice celuilalt parinte sa interactioneze cu copilul. Fie se intampla invers, celalalt parinte exagereaza in astfel de interactiuni.

 

Pentru a evita eventualele conflicte, parintii se pot adresa la autoritatea tutelara cu o cerere de stabilire a graficului de intrevederi a parintelui care locuieste separat, cu copilul.

 

 

 

 

 

Cum reactionam in caz de abuzuri?

Exista totusi cazuri cand procedurile legale si acordurile amiabile nu functioneaza. Uneori este aplicata violenta, in cele mai diverse forme (psihologica – amenintariinclusiv cu rapirea copilului sainterzicerea intrevederilor, economica – conditionarea realizarii drepturilor de diversaspecte materiale sau chiar fizica). In asa situatii exista mai multe masuri care pot fi luate.

  • Depunerea unei plangeri la politie privind amenintarea cu rapirea copilului. Rapirea este o infractiune stabilita de codul penal, chiar daca e comisa de rudele apropiate.
  • Solicitarea unei ordonante de protectie. Daca este aplicata una din formele violentei in familie, instanta poate interzice sau limita pentru o anumita perioada contactul persoanei agresive cu copilul. Limitarea poate fi de la 30 la 90 de zile si in caz de necesitate se prelungeste.

Este recomandabil ca fiecare situatie de abuz din partea parintilor sa fie documentata. Pentru aceasta trebuie de depus plangere la politie daca este o incalcare serioasa, fie trebuie de adresat o plangere altor autoritati competente, de ex. autoritatii tutelare - daca parintele nu respecta/incalca graficul de intrevederi.

in mod cert relatiile dintre fostii soti/concubini sunt deseori complicate si tensionate si nu exista o solutie unica pentru toate problemele, insa este important de inteles ca aproape orice conflict sau situatie tensionata poate fi prevenita sau evitata, daca parintii din timp vor avea o abordare constructiva, vor putea construi o relatie sanatoasa, bazata pe intelegerea ca interesele copilului sunt cele mai importante.

 

Dumitru Sliusarenco, avocat Promo-LEX.

 

 

Sursa foto: google.com

Perfecte