Cand te-ai indragostit de muzica clasica?

Pe parcursul studiilor. Initial parintii nu si-au dorit un muzician in familie, intentia era de a-si dezvolta odrasla multilateral. Pe parcurs insa, am intalnit oameni care au insistat sa urmez calea artei interpretative, revelandu-mi universul muzicii clasice in toata complexitatea lui, ajutandu-ma sa ma cunosc, formez prin el.

 

 

De ce ai hotarat sa pleci din Moldova ? Cum a inceput aventura ?

Am fost indrumata sa depun dosarul pentru o bursa a guvernului francez spre continuare a studiilor in Paris si am obtinut-o. A fost o incercare. De fapt, la epoca respectiva, intentionam deja sa imi construiesc un viitor in Moldova. Printr-o adaptare foarte stresanta, am suportat tranzitia indispensabila, doar o asemenea experienta ma putea maturiza si sunt cu adevarat multumita de sansa care mi s-a oferit.


 

 



 

 

In curand, vii sa ne incanti si pe noi cu muzica ta. Povesteste-ne mai multe despre concertul ce va avea loc pe 18 februarie

In 15 si 18 februarie anul curent, la Sala cu Orga, se va desfasura un eveniment istoric unic. 6 lucrari grandioase ale compozitorilor basarabeni rataciti in negura deasa a uitarii si indiferentei poporului din care au rasarit, vor fi reanimate prin interpretarea unor muzicieni legende din Franta: Ami Flammer (vioara), Hélène Dautry (violoncel), Ionel Streba (pian), Elise Bachour (pian), Rita Namorado (pian), acompaniati de Orchestra Nationala de Camera, completata pana la formatia de orchestra simfonica. Sub bagheta maestrilor Nicolas Kruger, Alexey Vasilenko si Cristian Spataru va rasuna, din adancurile trecului nostru, parte renegata a identitatii fiecaruia dintre noi, comoara ignorata, muzica compozitorilor David Fedov, Arkady Luxemburg, Max Fisman, Solomon Lobel. E un eveniment secular, aceste lucrari nu au mai fost cantate de decenii, iar speranta de a le reauzi colinda spre viitorul indepartat.

Este vorba de a doua editie a festivalului ARC muzical-istoric. E un proiect independent pe care l-am creat acum cativa ani. Vizeaza redescoperirea, conservarea şi difuzarea unui segment din patrimoniul istoric, intelectual şi cultural în dispariţie al Republicii Moldova – muzica clasică de la începutul/jumătatea sec. XX. Material original, necunoscut şi interesant, profund inspirat din melodiile şi ritmurile folclorice româneşti: energia dansului naţional, durerea cântului doinit, expresivitatea nerafinată a sincerităţii ţăranului.

Proiectul are diverse obiective: am initat o biblioteca online in franceza, cu partitii, inregistrari, informatii (cu acordul compozitorilor sau al mostenitorilor), pentru a oferi acces tuturor doritorilor de a afla bogatia poporului meu si pentru a deshuma partitiile din arhivele si bibliotecile din Moldova, din care de altfel, a disparut o buna parte din materiale, in decursul istoriei tumultuoase a tarii.

Am reusit deja sa prezentam cateva concerte in Franta. Interpreti aderenti proiectului nostru au dus cu ei lucrari moldave in Japonia, Portugalia, Romania, Ungaria. Iar discul pe care l-am inregistrat cu colegii a zburat spre Irlanda, Luxemburg etc.

Elevi din scolile de muzica din Franta canta si inregistreaza lucrari pentru copii.

Primul concertm, in cadrul caruia voi canta si eu, va fi insotit de proiectarea unui documentar muzical, filmat cu ajutorul Ambasadei Franceze in cadrul turnelului rural „Lelita Franta Joaca Sarba Moldoveneasca”. In vara anului 2017 un grup de francezi au oferit primele concerte de muzica clasica vie din istoria a 7 sate din Moldova.

Incercam cu adevarat sa reaprindem scainteia curiozitatii ascultatorului si interpretului atat autohton, cat si cel strain, fata de muzica clasica din Moldova.

Va dati seama, prin muzica poti retrai o tulburare, revedea o traditie, paticipa la propriul tau trecut metafizic, nu ca eveniment istoric reamintit, ci ca realitate indepartata din care ti se trage radacina. Iar eu sa fiu atat de reticenta acestui fenomen? Prin „eu”, ma identific cu cetateanul republicii Moldova.

Miracolul este ca proiectul nu are nici o finantare, traind din curiozitatea, entuziasmul si bunavointa participantilor, care, mai mult decat lucrand neremunerat, isi asuma toate cheltuielile de participare. Chiar si asa, avem cheltuieli mari si proiectul risca sa devina infezabil in scurt timp, daca nu vom gasi sustinatori.

 

 

 

Sunt pasionati moldovenii de muzica clasica?

In mare parte moldovenii nu o cunosc. S-ar putea sa ii pasioneze, daca ar interactiona cu ea. In unul din sate, in aceasta vara, o bunicuta cu lacrimi in ochi, ne-a marturisit ca inima i-a ramas fierbinte dupa audierea concertului. Speranta este.

 

 

 

 

Cum ti-ai construit asemenea cariera solo ? A fost greu sau ai fost la timpul potrivit in locul potrivit ?

Niciodata nu reusesc sa fiu la locul potrivit in timpul potrivit. Daca urmeaza sa intruiesc itinerarul, o iau in directia opusa. Viata mea este o lupta, in primul rand cu mine insami. Sa stiti ca nu consider parcursul meu ca fiind unul de succes. Sunt obligata sa muncesc in domeniul pedagogiei 30 de ore pe saptamana ca sa ma intretin; dispretuiesc comunicarea interesata, menita solidificarii relatiilor sociale si largirii retelei de influenta, astfel interacionez mai putin decat ar trebuie cu agentii pietei de muzica; nu sunt o fire rezistenta si am o memorie limitata etc.

Am concerte pentru ca pe parcursul activitatii am gasit adepti viziunii mele interpretative, gandului meu muzical si modului in care il expun. De altfel orice muzician are aceasta oportunitate intr-o societate consumatoare de muzica clasica. Sunt un visator ambulant si un detaliu cardinal este faptul ca am invatat sa fug de vocile care imi sugereaza ca utopiile mele sunt irealizabile si de cele care ma intreaba : la ce bun iti trebuie?

 

 

 

 

De ce Franta ? Ce iti place cel mai mult acolo ?

Asa a fost sa fie, mi s-a oferit o bursa. Pe parcurs am aflat posibilitatile de auto dezvoltare pe care le propune Franta. Concerte cu legendari “poeti” ai sunetului, profesori extraordinari, colegi cu idei muzicale exceptionale, libertatea de a crea, ascultator gratifiant, pe scurt – categorii filosofice stimulante, caci partea practica a cotidianului este tot atat de dificila ca si in Moldova.

 

Ce am putea invata de la francezi ? Tu ce ai invatat ?

Am invatat ca rezultatul conteaza in pofida neputintelor proprii. Trebuie sa faci tot ce iti sta in puteri si inca putin. Atunci auto depasirea devine inevitabila, chiar daca este dureroasa. Am invatat ca nimeni nu iti este dator cu nimic, asteptarile si cerintele drastice le poti avea de la tine. Cliseul “schimba lumea incepand de la tine insuti” e unicul mod de functionare. Am invatat ca fiecare om e unic si poate oferi societatii ceva pretios, aceasta iti ofera libertatea de a te afla asa cum esti, de a gasi mijloace proprii de atingere a rezultatului, fara sa fii judecat ca nu te integrezi in standard si fara a avea dreptul de a-i judeca pe altii. Am invatat ca avem dreptul sa gandim critic, e de fapt unicul mod de a identifica si solutiona problemele existente. Am invatat ca totul este relativ (e conceptul cel mai dificil de acceptat).

 

 

 

Care sunt planurile tale de viitor ? iti doresti sa revii vreodata acasa ?

Imi doresc. Planuri nu pot avea, doar vise.





Perfecte