Filosofia de disciplinare nu este sinonima cu pedeapsa si constrangerile. Dar nu este nici o abordare care sa le permita copiilor sa faca legea pentru toti ai casei si sa se transforme in cei care dicteaza dispozitiile. Psihologul Aurelia Balan-Cojocaru sustine ca: "Bazata pe iubire neconditionata si limite clar definite, disciplinarea este permisiva cu sentimentele, dar stricta in ceea ce priveste comportamentul, propunandu-si sa pastreze intacte demnitatea si stima de sine a copilului".

 

 

Disciplina este procesul prin care cei mici invata sa deosebeasca binele de rau, prin numeroase strategii, prima dintre ele fiind comportamentul si atitudinile pe care le iau exemplu de la parinti. Cand un parinte furios, luat de val, decide sa pedepseasca un copil ca urmare a comportamentului sau necuviincios, copilul ii va raspunde cu propriile sentimente de razbunare, nu din remuscare, ci ca perpetuare a comportamentului negativ. In special in primii ani de copilarie, acceptati responsabilitatea de a va indruma copilul cu intelepciune, iubire si verticalitate, devenind reperul sau extern de control, pana cand isi va putea singurel stabili autocontrolul.

 

 

Niciun parinte nu este perfect, fiecare ar putea sa spuna sau sa faca lucruri pe care sa le regrete, cu toate acestea niciodata nu e prea tarziu pentru o schimbare in bine. Desi e nevoie de timp, efort si gandire, merita osteneala. Pedeapsa este destul de diferita de disciplinare, fiind un tip de consecinta in care se produce o suferinta fizica ori psihica. Pe cand limitele ferme si previzibile, constuite nu din frustrarile si temerile parintilor, ci ca urmare a necesitatii de crestere in siguranta a copiilor, le aduc acestora sentimental de protectie si iubire.

 

 

In linii mari, adultii au de a face cu doua tipuri de situatii de disciplinare: sa-l opreasca pe copil sa faca ceva rau si sa-l determine sa faca ceva bun. Pe masura ce ii transmiteti valorile si obiceiurile sociale, il veti ajuta sa isi construiasca treptat constiinta. In timp, un copil bine disciplinat, invata sa-si constroleze impulsurile, este capabil sa negocieze si sa rezolve probleme si capata empatie pentru ceilalti. Solutia rezolvarii multor probleme este comunicarea.

 

 

Multe conflicte si frustrari care apar intre parinti si copii sunt rezultatul unei proaste comunicari. E important ca adultul sa se gandeasca nu doar la ceea ce spune, ci si la felul in care alege sa o faca. Tonul vocii, cuvintele selectate si limbajul trupului, pot face diferenta cand, ca parinti vreti sa va faceti intelesi si sa castigati copilul de partea voastra. In situatiile cand conflictele continua, este neaparata implicarea unui specialist calificat. Cu drag, Aurelia Balan- Cojocaru, dr. in psihologie.

 

 

Sursa foto: Arhiva personala / Aurelia Balan

Perfecte