¨Cea mai des intalnita problema la noi este diagnosticul gresit de pneumonie bacteriana, astfel el a ajuns sa fie cap de serie in morbiditatea pediatrica in tara noastra. Nu as avea nimic impotriva acestei boli daca ar fi fost diagnosticata corect, ceea ce nu se intampla, iar de aici incepe si un tratament total gresit cu antibiotice de ultima generatie.

 

Am sa incep printr-o simpla intrebare adresata voua, parintilor, al carui raspuns eu il stiu deja, dar care ar trebui sa va puna pe ganduri. Cate pneumonii ati avut voi in viata dumneavoastra? Corect, niciuna, sau cel mult una! si atunci va intreb de ce copiii dumneavoastra trebuie sa aiba, si inca mai multe pe an? ii ingrijiti mai putin decat v-au ingrijit parintii dumneavoastra? Stiti ca copiii de boschetari au mai putine pneumonii decat au copii dumneavoastra? Astfel, vreau sa intelegeti ca aceasta diagnoza se intalneste destul de rara si este ultima diagnoza la care trebuie sa va ganditi cand copilul este bolnav.
Din pacate, hiperdiagnosticul de pneumonie reprezinta o problema majora la noi in tara.am sa incerc in continuare sa va explic cate ceva despre aceasta boala, astfel incat sa puteti si dstra, ca parinti, sa va dati seama daca are sau nu copilul pneumonie.am sa incep cu cateva mituri despre pneumonie:
1. „Pneumonie ascunsa” 
2. „inceput de pneumonie” 
3. Pneumonie fara febra4. “Copilul are imunitatea scazuta si de aceea nu face febra”
5. Pneumonie cu debut in 1-a sau a 2-a zi de boala.
De ce se intampla ca la noi se pune asa des aceasta diagnoza? Pentru ca la fel ca si la parinti, si la medici se formeaza stereotipuri, ca „este pneumonie cand se aud raluri in plamani”, ca „exista pneumonie ascunsa”, ca „exista pneumonie fara febra”. Pentru ca din lipsa de timp sau din nedorinta, nu exista comunicare intre medici si imagisti, pentru ca nimeni din ei nu vor sa-si asume responsabilitatea, pasand-o de la unul la altul. Mai exista si frica ca in cazul in care acea viroza totusi, se va complica intr-o pneumonie, sau copilul va fi vazut de catre altcineva, doctorul ar putea fi acuzat de catre parinti, dar si de catre colegii sai, ca nu a depistat la timp boala si nu a indicat tratamentul corect. Aceasta ar fi pe scurt situatia de la noi din tara...acum vom vorbi despre ce este cu adevarat aceasta „pneumonie”, de a ajuns sa fie „cel mai negru cosmar” al parintilor din tara noastra in secolul 21 si ce greseli se fac in examinarea unui copil cu pneumonie. Examinarea clinica a unui copil cu pneumonie bacteriana va indica in mod obligatoriu prezenta FEBREI, si cel mai des una inalta. Copilul poate sa prezinte o respiratie accelerata, dar acest lucru se intampla si atunci cand copilul este cu febra.
In marea majoritate a cazurilor pneumonia apare pe cale descendenta (de sus in jos), de aceea prezenta tusei este la fel un semn important in diagnosticarea pneumoniei. Auscultatia – este prima si cea mai importanta examinare, fiindca de la aceasta etapa apar primele greseli in diagnosticarea pneumoniei. Se considera ca prezenta ralurilor la auscultarea plamanilor este un semn al pneumoniei, lucru total gresit. Prezenta lor indica diagnosticul de bronsita sau bronsiolita. Atunci cind copilul prezinta si o infectie a cailor respiratorii superioare, la auscutarea plamanilor se aud si sunetele create in caile respiratorii superioare (nazo-faringe). In asa caz ar fi bine ca doctoral care examineaza copilul sa ausculte atit plamanii, cit si sa puna stetoscopul in apropierea nasucului copilului. Semnul distinctiv in pneumonie este transmiterea asimetrica a respiratiei, cu diminuarea respiratiei pe partea afectata.
Examinarea paraclinica o sa ne arate un NUMAR MARE DE LEUCOCITE in analiza generala de sange. Investigatia radiologica (radiografia) este intr-adevar cea mai sigura metoda pentru a pune diagnoza de pneumonie, insa interpretarea imaginii radiologice trebuie facuta doar impreuna cu restul examinarilor, astfel completandu-se unele pe altele. Copiii foarte des se misca in timpul efectuarii radiografiei si din acest considerent interpretarea imaginii trebuie facuta cu precautie. Aparitia altor tesuturi sau a artefactelor pe imagine (intr-o pozitie corecta ele nu se vizualizeaza) duce la o diagnosticare eronata. Imaginea peradiografie a pneumoniei (opacifierea) se va vedea si peste 6 luni. Adica, daca peste 1-2-6 luni veti face iarasi radiografie – ”pata” se va vedea, si doctorul va va zice ca iarasi copilul face pneumonie!
Retineti:

1. Pneumoniile se intalnesc foarte rar, iar pneumoniile pe stanga si mai rar.
2. Diagnosticul de pneumonie pus la radiografie nu este unul intodeauna veridic.
3. Pneumonia poate aparea ca o complicatie abia in a 3-4 –a zi de boala.
4. Daca copilul tuseste doar, si nu are febra, nu are pneumonie si nu este necesar de facut radiografie.
5. Daca copilul a avut cateva zile febra, apoi 1-2 zile nu a avut si apoi a revenit febra – nu este pneumonie, este reinfectie virala.
6. Daca copilul a inceput sa tuseasca, iar peste cateva zile a aparut febra - nu este pneumonie, este reinfectie virala.
7. Pentru bebelusii mai mici, harchiitul din nasuc (care poate sa se auda si in piept) si tusa rara - nu este pneumonie. Cauza mai frecventa este fie reflux gastro-esofagian, fie excesul de saliva si mucusori.
8. Pentru cei mai mari, harchiitul in piept, cu sau fara febra - nu este pneumonie. Este de la exces de muci si saliva sau de la sputa acumulata in bronhii.
9. Pneumonia la copiii nou-nascuti in primele 14 zile de viata, poate sa decurga fara febra si tusa, initial cu analize bune, care mai apoi se vor inrautati precum si copilul va prezenta o insuficienta respiratorie (efort la respiratie si geamat respirator) care va progresa rapid.¨.

 

Sursa foto: google.com

Perfecte