Nicoleta Negrescu este o adolescenta care in scurt timp va implini varsta de 17 ani. Este voluntara la o asociatie cunoscuta de la noi din tara, plus la aceasta cocheteaza cu jurnalismul, fiind reporter la un site de stiri pentru tineri. De mica a visat sa inregistreze o melodie impreuna cu interpretul Adrian Ursu si sa creeze o asociatie de donatii pentru oamenii bolnavi, care nu au bani sa-si cumpere medicamente. Adora sa faca sport, iar atunci cand are un pic de timp liber, nu ezita sa faca cat mai multa miscare.

 

Astazi, de Ziua Mondiala Impotriva Cancerului, tanara si-a povestit tumultoasa istorie. Cunoaste-o in jurnalul ce urmeaza:

 

 

Timp de 2 saptamani m-am simtit extrem de rau, dar ascundeam lucrul dat de familia mea, pana la un moment. Intr-o zi mama a observat ca ceva nu e in regula si astfel, am plecat la medic. La Institutul Mamei si Copilul direct m-au dus in reanimare, caci toate indicile analizelor mele erau foarte joase. Am stat in spital o zi, apoi m-au transferat in alta sectie si mi s-a facut punctia medulara. Cand imi aduc aminte ma iau fiorii, deoarece este o procedura destul de dureroasa. Nu stiam de ce ma simteam rau, dar doream foarte mult sa aflu. Ascultam pe ascuns ce vorbeste medicul cu mama mea, dar nu intelegeam nimic.

 

 

La inceput, cand am aflat, nu imi venea sa cred, de ce anume eu? Ce am facut ca sa fiu diagnosticata cu cancer? Am intrat imediat intr-o depresie acuta. Mereu stateam in pat, cu fata la perete, nu voiam sa vad pe nimeni, caci toti ma uitasera. Nu aveam sprijin.

 

 

Am fost diagnosticata cu leucemie M3 in 2016, aveam doar 14 ani. Tratamentul a fost foarte costisitor, pe langa asta mai administram citostatice ,,Vesanoid” ce costa 500 de euro o sticluta. In aceasta se aflau 100 de capsule, dar eu pe zi aveam nevoie de cate 3-4. Cand am inceput sa primesc chimie, aveam foarte des frisoane. Eu am suportat foarte greu tratamentul. Am trecut prin foarte multe chimioterapii puternice. Aveam dureri nemaipomenite. Nu era zi in care sa nu ma simt rau. Nu puteam manca, chiar daca imi doream, aveam multe pofte din cauza medicamentelor hormonale.

 

 

Eu fusesem in depresie cam 2 luni, in spital l-am cunoscut pe Mihai. El se afla in spital cu diagnosticul - limfom. Avea 17 ani, era inalt, frumos, blond si cu ochii caprui, dar si lui ii cazuse parul. Datorita lui Mihai am iesit din depresie. Am inceput sa zambesc, vedeam lumea cu alti ochi, deoarece ma indragostisem de el, peste cateva luni el a decedat.

 

 

La mine parul a cazut dupa 2 saptamani de chimioterapie. Am acceptat foarte greu faptul ca imi cadea parul, intrasem si in depresie. Nu imi doream sa vad pe nimeni. Caderea parului aproape ca m-a doborat. Aveam doar 14 ani, cum sa fiu fara par? Mereu plangeam. Dupa o perioada de timp mi-am cumparat o peruca, ma simteam atat de frumoasa si am inceput a zambi mai des.

 

 

Mereu am fost constienta de importanta tratamentului pentru sanatatea mea. Nu cred in ceaiuri miraculoase, magii sau descantece. Cancerul se poate trata doar prin radioterapie si chimioterapie. Desigur se administreaza si citostatice, care iti afecteaza foarte mult ficatul, inima si toate organele, pentru ca ucide atat celule rele, cat si cele bune. Au existat multe momente in care nu mai suportam durerea si starea in care ma aflam. Voiam sa fug si sa nu mai fac tratament, dar imi dadeam seama ca eu trebuie sa fiu sanatoasa. Sigur ca m-a ajutat mama mea, facea tot ca sa ma simt bine. Ea suferea odata cu mine.

 

 

Dupa toate acestea am scris o carte „Prin nori de lapte cu venin”, dar nu am resursele necesare pentru a o publica. Am scris-o, deoarece vreau sa ofer curaj oamenilor cu aceasta maladia si sa demonstrez lumii ca aceasta boala nu e o condamnare la moarte, ci o problema prin care ar trebui sa treci cu optimism.

 

 

La final mi-as dori sa spun ca CANCERUL e bun! Da, nu vorbesc prostii, dar cancerul e chiar bun. E bun, caci te trezeste la realitate. Cand ai cancer, afli daca ai familie. Cand ai cancer, afli daca ai prieteni. Cand ai cancer te descoperi pe tine si pe persoanele de langa tine. Cand ai cancer inveti sa plangi, inveti sa te rogi si sa crezi in Dumnezeu, inveti sa taci si sa astepti raspunsul Domnului. Cand ai cancer, pretuiesti fiece secunda. Cand ai cancer, inveti a trai mai bine. Cand ai cancer, diplomele, masinile, averea nu mai conteaza. Cand ai cancer, iubesti sincer. Cand ai cancer, il cauti pe Dumnezeu in orice clipa. Cand ai cancer, moartea nu te mai sperie. Cand ai cancer, ti-e dor, ti-e foarte dor de viata. Cand ai cancer, nu-ti mai pasa daca esti grasa sau slaba, ca ai parul drept sau cret, nu te mai plangi de putin. Cand ai cancer, te cunosti pe tine. Cancerul ajuta. Cancerul intr-o mare parte chiar te ajuta sa iti schimbi viata enorm. Te face sa iti dai seama ca viata nu este atat de roz precum ti-o imaginezi, ci e mult mai dura. Cancerul te ajuta sa te trezesti la realitate, iti ofera un alt mod de gandire.

 

 

 

Sursa foto: Facebook.com

Perfecte