Iata cu ce probleme se poate confrunta copilul tau:

consum regulat de alcool, betii multiple, tabagism, incercarea unui drog ilicit, certuri frecvente, tulburari psihosomatice si de dispozitie(anorexia, bulimia), cosmaruri frecvente, probleme de somn, dureri de cap, greata, dorinta de a plange, idei depresive si suicidare, nervozitate.

 

La acestea se mai pot adauga si punerea in act (cum numesc psihologii actiunile):

fuga (de mai multe feluri: calatorie planificata, peregrinare, fuga nepremeditata), furtul (furtul de masini, din centre comerciale, din locuinte), agresivitatea indreptata spre exterior (bunuri, persoane) sau catre sine (automutilarea).

 

“Factorii favorizanti ai acestor comportamenttin de mediul in care evolueaza adolescentul sau de problemele si  impulsurile sale personale. Mediul influenteaza prischimbarea de statut social (trecerea de la copilarie la adolescenta, ca orice schimbare, incita la actiune; autonomia de curand dobandita favorizeaza punerea iact), priinteractiunea sociala (fenomenele de grup - imitatia sau reactia), constrangerile excesive ale realitatii”, a explicat doamna psiholog, care a continuat.

 


“Factorii interni se refera in primul rand la iruptia maturitatii genitale, la angoasa traita in fata atator schimbari in statut si responsabilitati, frica de pasivitate asociata cu supunerea infantila sau cu tendintele homosexuale si nu in ultmul rand la modificarile anatomice, la cresterea energiei si a fortei musculare care la randul lor bulverseaza autoperceptia identitatii adolescentului. Relativ la diversele grade in care apar aceste manifestari, sunt posibile trei variante diagnostice:

 

 - variate crize juvenile, mai ales criza de identitate descrisa de E.H. Erikson. 

 - conduitele grave din adolescenta: tentativele de suicid, toxicomaniile, delincventa. 

 - depresia din adolescenta careia trebuie sa ii acordam o deosebita atentie. Ea nu se manifesta cel mai des prin lentoare, ca la adult, ci prin hiperactivitate, prin exprimarea verbala si in act a furiei.

 

Institutul national francez pentru sanatate si cercetare medicala a realizat o ancheta in urma careia a rezultat ca un procent mediu de 10% dintre adolescenti (14-18 ani) prezinta cel putin 4 probleme dintre cele enumerate la inceput.

 

Acesti tineri au avut mai multe probleme de somn si mai multe dureri de cap decat ceilalti; ei percep viata de familie ca fiind neplacuta, tensionata (parintii sunt descrisi fie invazivi, fie indiferenti, intotdeauna lipsiti de intelegere fata de adolescent); tot ei declara mai multe stari de tristete sau indispozitie. Dintre acestia, adolescentii a caror stare s-a ameliorat in timp erau inscrisi intr-un ciclu scolar lung, aveau familii cu un nivel socio-cultural favorabil si au mers de mai multe ori la medic in perioada de referinta. De asemenea, ei au mai putine antecedente psihosomatice si ies uneori cu parintii lor.

 

Factorii care pot proteja un adolescent fata de inclinatia de a trece la act:

 

Toleranta la frustrare (au capacitatea de a trai cu starea de insatisfactie interna).

 

Capacitatea de a amana exprimarea frustrarilor: adolescentii cu o buna stima de sine au mai multa placere de a gandi, ceea ce ii ajuta sa gaseasca sprijin intr-un trecut/istorie familiala de care sunt mandri si intr-un viitor care ei spera sa fie mai bun decat prezentul. 

 

Capacitatea de a deplasa: adolescentul isi descopera curiozitatea fata de alte domenii decat excesele sau sexualitatea, are hobbyuri si pasiuni, sublimeaza intens in scopul deplasarii atentiei de la trecerea la act.in adolescenta, activitati simptomatice pentru dificultatile individului inlocuiesc activitatea ludica din copilarie si preadolescenta, asa cum e cazul adolescentilor jucatori de carti, sah, jocuri de noroc si mai ales pe calculator. in aceste cazuri activitatile altadata pur ludice capata un caracter constrangator si obsesional.

 

Crizele familiale sau scolare declansate de punerile in act ale adolescentilor beneficiaza mult de incercarea de a le normaliza in loc de a le exagera, de a le vedea ca parte din tabloul dificultatilor varstei si nu ca pe premonitii pentru ratarile viitorului adult, de a le discuta indelungat si calm in loc de a le pedepsi aspru.

 

Oricum, pana la 18 ani si poate si dupa, gesturile copilului nostru sunt poate si simptomul neimplinirilor de cuplu si de familie, reamintirea (de data asta cu un aer de urgenta) de a regasi iubirea si armonia, toleranta, acceptarea, care fac atat de bine si  parintilor si copiilor. Nu uitati sa ii iubiti cat puteti de mult si ei sigur vor fi mai senini.”

 

Sursa foto: Google.com

Csid.ro