Eu inainte vorbeam mai porcos, mai pe sleau… Fara ocolite si drept in tanta! De cand „prietenii” mei au inceput sa spuna in dreapta si in stanga cine-i tarancuta, am inceput sa evit expresiile deocheate.
Am inceput sa cenzurez expresiile si vorbele de duh.
Am incetat sa mai scriu.
Nici macar istorioare inteligente pentru gospodinele cu Dumnezeu in suflet si pocainta in gand!
Atatea vorbe geniale spuse de satenii mei au „murit” pe laita de la poarta mea. N-au mai ajuns in istorioarele de pe blog.
si eu le uit!!!
Pentru ca nu le notez nicaieri, parastasul mane-sa!
Pentru ca vorbele lui nenea Sasa sunt prea porcoase pentru urechea fina si ochiul sfant al cititorului care sta cu o mana pe Codul Bunelor Maniere, iar cu cealalalta pe butoanele de la Facebook!
Pentru ca, vedeti Dvs., eu is DOAMNa!, – iar o doamna nu vorbeste porcos si nu face sex in potnaves!
Sa-mi bag cioru (pentru manierati – penisul)! Cat de greu este sa faci diferenta intre personaj si omul care da viata acestui personaj?!
in p***a ma-sai!
incetati sa ma sunati pe telefonul personal si sa-mi scrieti pe pagina de facebook si sa ma luati la pont – „Salut, tu esti tarancuta, asa-i?”.
Ei, f*t! si? Daca is, ap ce?
is proasta? is „parasuta”? is inapoiata? Needucata? Agramata? Perversa?! Ce-i asa de socant ca EU ii dau viata acestui personaj?! Ce-i in neregula cu el? Cu mine?!
Te simti mai cu co**e daca scriindu-mi,  imi dai de inteles ca stii cine-s?!
Fiecare postare in care o bag in seama pe Lola este interpretata aiurea. Se intoarce impotriva ei. Lumea o acuza. O arata cu degetul. Pentru ca scrie contrar canoanelor si legilor Bibliei. Pentru ca mintea ei ejaculeaza texte umede, care starnesc ganduri neortodoxe!
Cum?!
Cat de greu este sa citesti printre randuri? Sa intelegi mesajul?!
Sa intelegi ca am creat un personaj. Pe tarancuta.
Sa intelegi ca si Lola este un personaj creat de altcineva.
Sa intelegi ca un personaj poate fi deocheat, porcos, taranos, pervers, dus cu pluta, pacatos, etc..
Asa cum l-a vrut , gandit, creat si „nascut” mintea autorului.
Dragilor, va asigur ca in viata reala si eu, si Lola, suntem DOAMNE.
Ne imbracam decent.
Vorbim cu „ce” si „imponderabilitate”.
stim sa intretinem o discutie inteligenta cu persoane importante din societatea inalta.
Putem schimba roata la masina.
stim sa facem zeama, origami si copchii.
Facem sex. Salbatic. Romantic. Acasa. in masina. Unde ne apuca pofta.
Oriunde am merge, – in ospetie, la servici, la magazin, la biblioteca – suntem doamne! Dar pe blog  – nu.
Nu! Nu! Nu!
Eu ma inadus cand trebuie sa scot din mine fraze literare si minutios redactate! Urasc ca inainte de a posta ceva sa recitesc de trei ori, pentru a ma convinge ca mesajul este usor de rugumat.
Cum naiba am ajuns la asa ceva?!
Cum naiba am ajuns sa scriu asa postare lunga, trista, suparata si fara umor???!!!
Cum naiba am ajuns sa dau explicatii?!
Cum naiba am permis unor persoane sa mi se suie in cap?! Sa-mi taie pofta de scris! Sa ma sufoce! Sa ma striveasca! Sa ma mantuie!
Fack!
***
Nu vrei sau nu poti sa scrii? Atunci nu ne taia noua aripile si placerea de a scrie!
Nu ne reclama lui Mark! Nu comenta! Nu citi!
Mergi in piz** ……….!
Ei, dar bine zice badita: „Daca ataci replica unui prost, risti sa te trezesti cu prostul in discutie”. Da’ deamu’ daca tot am scris, ia sa postez. Macar sa numar prostii.

tarancutavesela.md